Veronica Niculescu

Hahaha, pentru noi insa e mult mai scump!... Si nu merge asa, de la orice telefon public!
Onorata de trecere, Nick Sava! Voi intra sa va citesc (pe hirtie am citit deja cite ceva, in revista dvs.).
Toate cele bune!
Veronica

Aflu dn Ramuri, ultimul numar, despre viitoarea intrare a dvs in Uniunea Scriitorilor (fapt ce mai depinde numai de acel ultim vot, dupa ce ati trecut cu succes prin toata procedura). M-am bucurat sa gasesc alaturi de numele dvs si pe cel al lui Cornel Mihai Ungureanu, prieten dilematic si liternet-ist.
Felicitari din suflet si sper, pentru cit mai multi colegi de pe poezie.ro, ca se va dovedi molipsitor!

Iata ce veste buna! Felicitari, Costel! Intentionam sa fac un drum la Timisoara in aprilie, poate voi reusi sa ma sincronizez cu evenimentul. \"Care eu\" te felicit din tot sufletul! :)

Deliu Stejan - mesajele tale au avut pentru mine efectul unei cani de cafea, in zori. Adevarul e ca, postind textele ca pe fete de masa, la dispozitia tuturor celor care vor sa isi sprijine coatele pe ele, riscam. E firesc ca unii sa verse ciorba pe ele, altii sa se joace cu solnita, altii sa mingiie modelul cu buricele degetelor.
Ai inteles bine ce sta in spatele tuturor acestor povesti si iti multumesc pentru lungile mesaje.
Si eu sunt de parere ca personajele nu pot fi total bune sau rele - nu le putem posta pe poluri fixe. Important este sa fie vii, sincere. Si, firesc, ne inspiram din propriile experiente, chiar daca le prezentam distorsionat, mereu imbracate in alte haine, mereu pavoazate cu rimel si pudra. Mai hidoase sau mai frumoase ca realitatea...

Frumoasa, chiar numai jumatate in gluma, poezia ta, jucausa - tot numai pe jumatate. Mi-a placut mult si nu vreau sa o tai fisii in comentarii, sa ne uitam la ea din toate partile ca la un cadavru mutilat. Respira, e vie. Pun si eu o stea la armura, linga margele.

Felicitari gemene, pentru Adina si Liviu. Sa enumar meritele postarii unui astfel de articol? Sunt evidente. Multumim.

Si mie imi suna fals cele vesele, daca exista asa ceva. Cele exaltate, sa spunem mai bine. Tudor, multumesc.
Ma gindesc daca sa postez acea unica poveste despre frumusetea iubirii. Nu stiu daca ar fi bine, este de fapt o contra-poveste. As fi acuzata ca public chestii personale, probabil. Ma mai gindesc.
Acum ma legan intre stele... :) ca o rasfatata.

Si revin si eu la urs, sa dau prima stea din viata mea. Cu cea mai mare placere. Sa motivez asadar? Ca mi-a placut nu-i suficient? Ca mi-a placut mult?
Ca are idee, cap, coada, ritm, muzicalitate? Are de toate. Dar tot mai important ramine ca mi-a placut.

Liviu, din nou multumiri.
Exista o poveste a tuturor povestilor noastre. De acord?
Pe linga faptul ca fiecare se naste din farime de experiente personale.
Mi s-a reprosat la un moment dat ca in povestirile mele barbatul este prezentat prea monstruos :) Si am citit si recitit. Sau ca uneori sunt prea dura. Am analizat si m-am analizat. Esti \"dur\" numai daca esti sensibil. Vezi un om cum trosneste un ciine in cap. Scrii daca te impresioneaza. Scrii pentru ca te impresioneaza. Nu scrii pentru ca iti place.
Chinul...
Una din povestile de acolo este raspunsul la provocarea editorilor de a scrie despre dragoste. Mi-am dat seama atunci ca toate povestile mele erau triste. E nedrept intr-un fel ca numai ce e trist sa ramina asa, prins in cuvinte. De ce tot ce e frumos se pierde in urma? Mai vorbim... sunt multe de spus.
Iti multumesc si scuze ca am raspuns probabil mai mult decit trebuia. Uneori, pur si simplu se face loc pentru cite un raspuns.

Liviu, iti multumesc, ca intre colegi de numar de revista. M-ai facut sa rosesc.

Excelent! Greoiul urs senin merita strins in brate sau pitit in haina, atit cit are loc!
Felicitari pentru ingerii de pe LiterNet! Ma bucur ori de cite ori regasesc acolo colegii de aici.

Ei, asta inseamna cu adevarat sa te regasesti intr-un text! :)) Lucian, scuze pentru intirzierea raspunsului, abia acum am mai intrat aici. In rest, pe la McDon...
Multumesc de trecere.

Singura institutie care ne promite o protectie reala.
Mi-a placut mult. Si ca scrisoare pierduta.
E greu sa scrii despre moarte fara sa para fals pretentios. Ati reusit, mie mi-a cintat in ureche poezia aceasta. Si finalul, ca un inceput, rotunjeste foarte bine. Sau incepind se sfirseste. Ca un bilet dus/intors. Un joc de-a si cu moartea, aparent simplu, asa cum cred ca trebuie sa fie.

Un salut celui care posteaza poezii de Nick Cave.
Multumim, Bogdan.

Daniel - in plus, mesajul avea chiar el in buzunar un alt mesaj, care avea in buzunar un altul... papusi rusesti.
Multumesc pentru rabdare.
Am ajuns la concluzia ca am gresit postind episodic.

Cosmin, felicitari pentru aparitia din Dilema! Dilema veche, fireste.

Mihaela, m-a impresionat mult textul tau. Incerc sa ghicesc ce virsta ar putea avea autoarea, de parca asta ar trebui sa fie relevant in vreun fel.
E trist si foarte feminin. Sint curioasa ce parere au barbatii despre acest text incarcat de regrete si dorinte contradictorii.
Sa te felicit? Da!

Draga Gabriela, te-am citit de parca as fi citit o scrisoare de la o prietena. Fiindca nu e proza, e un mesaj, simplu si actual. Poetul la patron - mai stiu si eu citiva. E trist. Unul, mare de tot, modest si simpatic, s-a retras si de la propriile lansari. Vine citeva minute, le taie elanul laudatorilor, apoi se retrage rusinat. In casa lui goala, unde doar pisicile mai cunosc traiul bun, multumindu-se bietele numai cu mingiieri.
Lasind la o parte latura trista a mesajului, am citit (rasfoit) poate cea mai aberanta carte pe care o editura a tiparit-o vreodata, pe bani fireste. Ceva oribil. Am aflat ca nevasta autorului s-a sinucis. Eu mi-am zis ca de rusine.

Anca - pasajele alese de tine imi sunt si mie dragi, in masura in care imi permit, fiindca n-as vrea sa devin narcisista. Singuratatea linga cineva vrea sa fie cheia lui \"Adeb\". A lui linga mine, a mea linga el. Multumesc pentru vorbele bune si pentru steluta.

Daniel - tie iti multumesc pentru poezie si pentru ca ai citit si printre rinduri. Atit de bine ca m-am ingrozit. Sunt asa transparenta?
O singura rectificare: din pacate, Adeb este mai mult realitate decit imaginatie. Sigur ca cele doua laturi se impletesc, asa de rau incit nu mai stiu nici eu ce a fost, ce este...
Multumesc.

Daniel Bratu - am citit mesajul tau si aproape ca m-am ingrozit: sunt atit de transparenta sau tu, dibace, ai reusit sa ma citesti asa de bine?...
Multumesc mult pentru poezie.
O singura explicatie - nu este totul din imaginatie. Din pacate, este cea mai personala dintre prozele scrise pina acum. Sigur, am impletit mult, nici eu nu mai stiu ce a fost si ce nu. Important e insa ca Adeb exista, sforaie chiar acum pe dulap. Si chiar adora Chopin; eu cred ca e un snob! :)
Si eu m-am mirat de rabdarea cetitoriului de pe net. E bine.

Anca - ai ales doua pasaje care chiar imi sunt dragi (fara sa fiu narcisista / imi sunt dragi, nu le consider capodopere). Imi sunt dragi fiindca ele fac parte din cheia pe care se bazeaza povestirea. Singuratatea este foarte buna, nu uneori, ci de cele mai multe ori. Multumesc!