Vătafu Gabriela Teodora

Singurătatea în cuplu nu e protejată de lege între eu și mine e doar o floare cu petale rupte mă iubește, nu mă iubește și râd cu lacrimi, și plâng cu zâmbete, și arunc fardurile pe cer să

din baia băieților am ieșit ușor bulversată mă întreb dacă școala e așa dulce ca bomboana mea colorată și mare de ce face fițe profa de francă când mă vede în carouri? răspuns: de aceea. bine

ce-ar fi fost să te întâlnesc în evul mediu la santiago de compostela, oraș din spania constituit în acea vreme nu Te speria nu sunt eu fata aceea cultă cu Răspuns la orice întrebare am

tic- TAC, tic- TAC și, totuși, timpul nu tace deloc! mereu mă stresează cu probleme politice și eurovision tra-la-la împreună la metrou ne îndrăgostim de alt hoțoman în fiecare zi el n-are

Uite... vin țiganii cu cântul și cu veselia lor și ce cămașă în carouri îmbracă un trup verde, acum născut din pântece de lut uite... învelește-mi părul brun în baticul curcubeu al zilelor cu

seva literelor de plumb îmi curge din bluză vreau să zbor, să aflu, să gust luna.. ca un barfitor la ureche să-mi vorbești despre lucruri sfinte arse de soare pe scările librăriei lui

fii tu poetul meu pierdut în mare dulce lângă scoici te caut cu lupa sau pe un film voalat în imagini imortalizate și perle de nisip. fii tu stiloul meu ce plange pe un antic

cu eșarfă sau mărgele/ la birou ori pe aleea fără nume ai rămas tot fata chic din liceu parcă te văd în banca a patra rândul de la fereastră când îți pictai ochii măslinii cu minuni. puteam să

sunt o copilă \"scufița roșie\" ironic mi se spune port povara în obositul meu ficat: critici fără argument mă pândesc la fiecare colț de stradă pe unde babele date cu ruj isteric pe buze, pe

Dacă n-ar fi dragostea lacrimi oxidate ar mângâia sânul fierbinte/ ar ploua de jos în sus cu suflete bolnave de anxietate. Dacă n-ar fi încrederea stele nu ar mai găuri cerul prin