Poezie
telefonul nu mai suna
alta nocturna
2 min lectură·
Mediu
telefonul meu e o floare nocturna
probabil ca am visat doar
o jumatate de ora
apoi s-a intrerupt convorbirea
visul
lumea
seninul s-a intrerupt
copilul din capul meu pe un colt de perna
murmura \"si eu te iubesc\"
adormind intre consoane
trezindu-se la ecoul ecoului
mancasem bausem fumasem inainte
nimfele s-au luat la striptease
cu nevoile fiziologice si
era mai reala jumatatea aceea muscata
de vis decat telefonul meu iubit
am adormit intr-un tarziu cu
ochii oarecum cusuti
antiteza celor tinuti deschisi
cu jumatati de chibrite
tu luasei pastile
eu ma luasem pe mine
pe bucatele
cat mai marunte
marunte bucatele
am jucat puzzle cu mine
ca un copil in Louvre
dar cum joaca puzzle un copil
in Louvre?
eu ca tine atunci cand
te trezesti in poezia mea
dezbracat tot timpul ascultand
ascultandu-ma cum rad cu accent
si cum vorbesc in hohote colorate
n-am putut sa iti promit si tie
ca ne vedem dans la maree haute
ne-am fi adunat prea multi
sub mica umbrela pe hamac
vreo hm sute de oameni
toti cu gura plina de cirese
in octombrie construind scari
din seminte spre mine
eu
Gulliver - wannabe
dragostea si dorul ingrasa
la mana a doua
acum ocoliti-ma daca mai puteti
dati fuga imprejur sau dati un telefon
din spatele meu daca ati alergat
pana la miezul noptii ca sa ajungeti
in fata in primul rand din mine
eu in aer liber
cu respiratie nocturna
si telefonul in mana
012836
0
GV