Tu dormi, eu ma spovedesc tie

Măi iubite
eu nu pot să miros,
nici să simt. Tactil.
Sunt ca și cotul tău.

Folosesc o tastatură plină de firimituri,
pâini mâncate în diverse zile
unele mai luminoase, altele cu sânge (la propriu)
prin baie, hol și chiar și două pete pe primul meu
volum de poezii lăsat pe televizor -
Acolo ți-ai lăsat grupa sanguină
Îmi și închipuiam niște soldăței rosii
tremurând în frigul dinfara venelor tale
în coatele,
ba coaiele goale,
asa cum ți-am văzut până acum toți copii atât de potabili.


Daca miros,
prea e totul parfum.

Mă dau câteodata cu 8x4 acela cumparat înainte să îmi las camera,
copilăria mea ca un acordeon,
băgată acolo cântând fals
în camera aceea cu silabe smulse de pe tapet
Am văzut-o ultima dată înainte s-o părăsesc pentru apartamentul nostru ordonat ca o perucă blondă
\"S-a schimbat\", îmi spuna mama, \"am pus parchet și mobilă nouă\"


De ceva vreme
tu ești camera mea

Avem un fotoliu pe care dacă ne așezăm, dăm drumul la vise.
Uneori te găsesc ca pe un robinet, alteori apometru
De obicei joc rolul de pompier, asta dacă nu îți dau foc.


Din punct de vedere științific
dispunem de un puzzle

Mă lași să te potrivesc piesă în piesă
Ca pe un glob 3D in plin cutremur

(E lumină-afar\' iubite,
geamul face box cu vântul
iar tu îl joci acum pe frântul
eu și-as darui ispite)

***


Puneți totul în paranteze
ca pe o poezie citită undeva anume