Cu mirare dealul se face câmpie.
Zgomotul roților.
Zgomotul inimii
Lovindu-se de oasele pieptului.
În stânga, coate.
În față, genunchi. Mulți genunchi.
Mirosul, ca o prelungire a
Ce văd prin dreptunghiul de piatră, gri:
Cerul își leagănă puritatea
Ca pe un uger plin.
Văd o răsturnată iarbă celestă
Pe care mielul și lupul o pasc
Înconjurați de o blândă clemență.
Un
Pe o stradă oarecare
Șoferul, beat de motorină,
Face o mică explozie
Luând cu el și rabla prințului.
În fața ferestrei deschise,
Prin care pătrunde realitatea bine triată,
Gratiile
Frunzuliță de holere,
Fir-ai tu să fii, muiere,
Fir-ai deal și fir-ai vale,
Fir-ai cu poalele tale
Lungi cât Drumul Laptelui,
Dulci cât gura iadului.
Fir-ai tu de doi, de trei,
Fir-ai de-o
Să ne îngropăm de vii în iubire,
Să ne așezăm cu tâmplele pe granit.
Magma din trupuri se va revărsa peste noi
Suavă ca zgârietura unei priviri
Pe un geam aburit.
Ne va acoperi, răcindu-se ca
Dar e vară cu totul și toată!
Pe alături de-asfalt hai desculță,
Uite spațiile verzi făcând roată
Împrejur izului de căruță.
Să plecăm pentru ziua de mâine,
Am să te învăț înc-o
