Poezie
Bunica
1 min lectură·
Mediu
Mergeam de mult timp cu bunica
La fân, la coasă sau la sapă.
Pe toate le făceam odată
Doar micul eu și cu bunica.
Trecut-au anii peste noi
M-au năpădit alte nevoi.
Un drum ciudat am apucat
Și am crescut voinic bărbat.
Căsătorit și c-un copil,
În țara asta sunt străin.
Mi-e dor de dragul meu ogor,
De satul unde-am vrut să mor.
Mă iartă dar acum, bunico,
Ca-n zborul meu de călător
M-am depărtat încetișor
Și-am devenit nepăsător.
Te port în suflet, o icoană,
De tine încă-mi este dor
Și, ca să-mi fie mai ușor,
Devin tot mai nepăsător
001.499
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Serban
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 100
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Serban. “Bunica.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-serban/poezie/14110112/bunicaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.