Cu rugăciunile nefăcute

Cu rugăciunile (ne)făcute, e un fel de astractizare nu numai a acțiunii pretinse în titlu. Plânsul copilului are o semnificație deosebită, acea rugină a cerului o înțeleg ca pe o mană cerească, așa cum au primit în pustiu Moise și cu toți ai lui, doar peste nevinovăția copilul cerul se poate revărsa. Pe unele dintre imagini nu reușesc să le cuprind cu mintea, versul în loc să mă ajute mă dezarmează. Lacrima frigului mă duce cu gândul la țurțuri, iar arzând lacuri în oglinzi e posibil să fie apa ce s-a lăsat mistuită, arsă de frig până a înghețat și a devenit ca o oglină. Mă opresc din aberații și mă așez Lângă emoțiile tale, / Păstrate dinadins.

Cu rugăciunile nefăcute, cerul este fără protecție și de aceea, spart. Coboară rugină, așadar alimentează tristețea, peste plânsul unui copil; lințoliul n-are adresă, dar aruncă de peste tot bruma(rece)din lacrim frigului gros. Lacul se înroșește sub îngheț, iar curcubeele sunt palide. Frig. Mă salvează o iubire încărcată de emoții(desigur) care mă aștepta, făcându-mi culcuș. Cu recunoștință.