Cădere

înălțarea... pretextul unei muriri.
tu... pretextul unei veșnicii.
ea... pretextul unui Dumnezeu.
voi... pretextul unui dor.

dragă Vasile, nu-ți voi putea fi vreodată sprijin pentru căderea ta. dar voi înțelege întotdeauna pretextul cuvintelor tale.

Oare nu de înțelegere avem nevoie ? Rogu-te privește și la \"în chip de dimineață\" și vezi dacă am schimbat ceva....Sunt onorat pentru semn și atemție.

pe lângă ceea ce ai deja.
cât despre înțelegere... nu de la mine îți dorești tu recunoașterea. eu doar te voi fi înțeles înțelegând.

PS: am văzut schimbările din \"chip de dimineață\"; sonoritățile au mai scăpat oarecum de solemnitățile prea consacrate și sărăcite de ascunderea lor; dar cuvintele vor avea grijă întotdeauna să nu ne ajungem din urmă.

PS2: și te rog să nu-mi mai mulțumești (chiar dacă este un gest sincer), întrucât chiar nu-mi ești cu nimic dator; către altcineva ai tu de plătit datorii.

\"cind te-ai repezit sa-mi tragi pamintul de sub picioare\"...
ce-mi ramane de spus? intr-un singur vers ai construit ideea de cadere.

Când reușesc mă bucur, când nu, ascult părerile voastre și iau aminte. Vă mai aștept.