În chipul dimineții

păcat că de la \"către cer...\" ai vrut să fii mai om decât tine. iar pe ea (sau el, că pare a fi de neam indecis) ai îndemnat-o să fie mai zeiță decât este. ai trimis(-o) neapărat către cer, musai la un înger inevitabil trist să-ți aducă tăcerea născătoare de iubire (care, spre surprinderea fiică-mii, se află fix sub inimă).

Și ce frumos erai între acele prime șase cuvinte!!

Mi-e greu să fiu om și am nevoie de sprijin. Tu poți fi unul....Cu mulțumiri

Cozmescu Valentin, te mai aștept. Am nevoie.

Iubita ta are cheia rosturilor in viata, iar tu ai naturaletea de a extrage din aceste rosturi--sacrul.Este o frumoasa completare care va aseaza intr-un cosmos firesc si va da durata.

Mulțumesc pentru semn și te mai aștept.