Poezie
Pas
1 min lectură·
Mediu
Brodat de iubire pe mantia zorilor,
agățat cu disperarea primei vibrații
de stânca de aer sufocant și amar,
învățam trepidant lumina, umbră cu umbră,
rănindu-mi mirarea de tăișul fiecărei secunde.
O cascadă de cețuri acute
- despre care am aflat apoi ca se numesc voci -
bântuia în balans nesigur
un simț neștiut.
Totul era nou și-mi era teamă,
nu știam încă să spun pe nume sentimentelor,
contururi neclare
îmi dezvăluiau abc-ul mișcării
și brațe valuri de cald
mă purtau înapoi către-un ceas cunoscut.
O lumină, din nou, și o voce
mă scălda în iubire
făcandu-și loc printre petalele fragede
ale memoriei de dincolo de timp.
Mirosea a culoare în do major moale:
acasă!
Mai tarziu cu un vis, cu o viață
sau un dor mai târziu,
cu mult după primul miracol al somnului
vântul mi-a șoptit că uimirea aceea timidă,
tăcută,
era doar un început de drum.
032.314
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Mihai
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 148
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Mihai. “Pas.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-mihai-0006798/poezie/83390/pasComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
FNFNFlorin NEDELCU✓stelutze n-am ca nu sunt ninja...doamne fereste!
0
VM
Adriana, Florin, va multumesc pentru vizita si pentru aprecieri, notate sau nu. Va mai astept cu drag si sper ca si data viitoare sa ma ridic la nivelul asteptarilor voastre. Adriana, iti multumesc ca nu m-ai lasat singur pe drumul acela :).
0