Poezie
Mi-e noapte
1 min lectură·
Mediu
am ascuns depărtarea
într-un mac
rușinat de Calea Lactee
și ochiul tenor
te rescrie pe aripi
de crepuscul amar
în cântecul lebedei
la margine de inimă
m-am rătăcit de mine
căutându-ți iubirea
în prima lacrimă
pe buze de idol păgân
în vetre uitate
unde plânge cenușa
fără tine mi-e noapte
necuprinsă
între două bătăi de inimă
mi-e atât de întuneric în mine
și zorii
întârzie la capătul tău de Univers
râzându-ți în păr
012475
0
într-un mac
rușinat de Calea Lactee
Macii nu vor stii niciodata cine le va fi plans noaptea visele, cine le va fi sarutat albastrul privirii; poate o amintire rescrisa pe aripi de crepuscul amar, ce-si cauta iubirea la margine de inima, acolo unde plange cenusa, acolo unde dragostea a nascut prima lacrima si ultima, din nostalgia vremii trecute...
fără tine mi-e noapte
necuprinsă
între două bătăi de inimă, dorul pare a fi de necuprins, desi se intrevede, sau poate fi vorba doar o presimtire, umbra unor zori despletiti, ce rad undeva pe la un capat de univers...
ca de obicei intalnesc sensibilitate si un farmec aparte...te citesc cu placere