Poezie

Pastel insomniac

1 min lectură·6 iunie 2005

Mediu

Plutesc treizeci de yole pe cerul răsturnat

și mantia de ceață în maluri se scufundă,

un pescăruș amnezic de aripi a uitat

plonjând în ghețuri aspre de liniște profundă.

Deasupra, marea geme, afonă, bicoloră,

pictând cu tuș de sepii apusul abisal,

coloanele de raze se rup de auroră

și zac zdrobite-n țăndări în cupe de cristal.

În cercuri largi, arbuștii dansează-n orizonturi

și se desfac în linii mai sus și mai departe

sub tălpi un veac se naște din nori, pe șapte fronturi

și un alt veac de versuri e condamnat la moarte.

Secunde răstignite se zbat în insectare

rătăcitor zdrelindu-și privirea de pământ,

orizontal se-așează poeme refractare

pe marginea luminii robite de cuvânt.

002.777

Vasile Mihai. “Pastel insomniac.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-mihai-0006798/poezie/125689/pastel-insomniac

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.