Vasile Ilin

Epigramiști sînt cu toptanu\', Ce-ți vînd adesea seci catrene, Doar unu, soro, este Genuneanu, Dar nu mai scrie, că-i e lene.

În consiliu, la ședință, Sforăie precum un taur, Căci dupa a sa știință Nici tăcerea nu-i de aur.

Scrii catrene piperate, Încercînd să ne distrezi, Însă versurile-s plate, Fiindcă uiți să le sărezi.

Pentru steluțe orbitoare Poetesele-s în ceartă Latră brusc la editoare Și se-nțeapă fără artă.

În gara din Afumați, Fumătorii protestează, Þin discursuri, enervați, Fiindcă nașu-i amendează.

Cum să nu te simți stingher, Căci mi-a zis un gazetar: Cei ce trec prin \"Atelier\" Li se coace un alt dosar.

Un bătrîn epigramist Se căia la popa State C-a trudit ca urechist La \"maica securitate\".

Zace aici de un deceniu Un amant intens curtat. Fetele-l credeau un geniu Iar nevasta, ...un ratat.

Spovedind azi o Mărie, Credincioasă cuvioasă, Popa State vru să știe Cînd Mărin nu e acasă.

Cică un parlamentar, Cu probleme de dosar, S-ar fi dus la CNSAS Ca să-și caute un naș.

Un popor născut fidel, Răbdător peste măsură, A urmat un singur țel: Un tătuc, o dictatură.

Român sincer, cultivat, Cedez locul finanțat Unui rrom recomandat Doar de Cioabă împărat.

Se vorbește prin gazete Că doi vajnici deputați Le ignoră acum pe fete, Preferîndu-i pe bărbați.

Cică o mare scriitoare, Fiind în pană de poeme, O rugă pe-o vrăjitoare Sa-i prezică ceva teme.

Chiar de are șapte vieți, În pieptu-i de aramă, Vă implor să îl puneți Să vă scrie-o epigramă.

Un senator, politician, Înșelat de a sa iubită, Se plîngea la Vatican Să-l absolve de ispită.

Printre atîtea fenomene, Para ș-alte stratageme, Se clonează și catrene, Afișate mai din devreme.