Vasile Ilin

Stimații mei concetățeni, Să-mi fie gura aurită, Jur de aici, din Cotroceni, Că votca va fi gratuită.

Din mușuroiul de furnici, În zi întîi de mai, florar, Ieșit-au numai patru mici Ce s-agitau că n-au muștar.

Citeam azi în presa noastră Că toate prețurile au scăzut. Aștept grăbit opinia voastră, Politicienii spun că n-au știut.

Ați sperat într-o minune Și ați tras înc-o moțiune. Dar pierdurăți și speranța, Fu mai tare Alianța.

Lumea-i rea, e bîrfitoare, Tu îmi spui că-s imatur, Dar să știi că-s încă tare La APACA sînt, îți jur.

Nea Ion nu are stare, Va primi un alt mandat, Dar acesta-i de-arestare, El spera de candidat.

Premiul va fi în natură, Că guvernu-i prea sărac: Vei primi drept udătură Doar o sticlă de cognac.

Prostia lui e din născare Și o cultivă obstinat, O afișează sus și tare Cel mai adesea, la Senat.

Unde-i lege, nu-i tocmeală, Zicea astăzi procurorul, Teamă mi-e că-i abureală, Mîine-i liber infractorul.

România-i la grătare, Titlu-i foarte incitant, Orice-ar zice fiecare, Românașu-i performant.

Noul DOOM ne glăsuiește Cum să scriem românește. Mestecăm \"căpșuni\", \"cireși\", De la grămătici perverși.

Moșul nostru legendar Nu mai are sacul plin. Unii spun că-i bugetar Și-a uitat iar codul PIN.

O găină ceamurlie, Eminență cenușie, Ș-un cocoș împintenat S-au găsit să stea la sfat. Discutau de poezie, De poeți din Agonie, Despre boli,despre hernie, Bîrfe, sex, politichie, Despre

Numărul premiilor pentru poeziile agonice de excepție e în continuă creștere. (Dumitru Cioacă-Genuneanu) Nu fi foarte ofticat! Geaba te agiți, confrate? Sigur vei fi premiat, Cică în

De cînd îl știu, este holtei, Un crai ce crezul și-l menține, Roiește ades printre femei Și are-un fix pentru... virgine.

Pentru steluțe orbitoare Poetesele-s în ceartă Latră brusc la editoare Și se-nțeapă fără artă.

Un popor născut fidel, Răbdător peste măsură, A urmat un singur țel: Un tătuc, o dictatură.

Expert în limbile străine, A învățat și franțuzește, Dar bîrfeau niște vecine: Limba soacrei n-o vorbește.

Dragii mei, politicieni, Știu care vă este miza: Vă luați de gât cu criza S-o-ngropați la Cotroceni.

Într-un nuc cînta un cuc, Iar mai jos era o curcă Care-i trimise poruncă: - Mai bine mi-ai da o nucă, Că-s flămîndă și năucă. Ce tot cînți ca-ntr-o speluncă? Fi-ți-ar cîntul tău! La

Am alergat după un vot Cu limba scoasă de un cot. Mă și vedeam la Cotroceni, Dar m-am trezit la Dăbuleni.