Cucul și curca

Într-un nuc cînta un cuc, Iar mai jos era o curcă Care-i trimise poruncă: - Mai bine mi-ai da o nucă, Că-s flămîndă și năucă. Ce tot cînți ca-ntr-o speluncă? Fi-ți-ar cîntul tău! La muncă! Însă cucul din copac, Amuțit, fără de glas, Scărpinîndu-se în nas, (Căci era unul poznaș) Îi trimise un răvaș Subliniind în text laconic: \"Nu mi-s cuc, ci sînt ceasornic, Care cîntă regulat, Fiind adesea secondat, De un cuc adevărat\".