Când Dumnezeu a dat drumul la șoareci
a murit apa vie
rămânând pustiul cu marginile sfâșiate
unde bate vântul morților.
Când Dumnezeu a dat drumul la șoareci
nu a mai fost sărut,
nicio zi
Apocalipsa
Am visat sfârșitul lumii,
Am văzut sfârșitul sfârșitului lumii.
Îngerii s-au întors cu spatele și au râs,
Florile și-au îndreptat rădăcinile către cer și au râs.
Numerele s-au
Vânturi din sud
Băteau vânturi din sud
între sălcii și aripi de pasăre;
se înfiora gerul prea crud
Aromele de mere coapte
gândeau parfumul de prin case
se întuneca; ajun de noapte
și de
stau
gol sau trist
pe o bancă din parcul
care stă si el;
iar banca stă și ea
alăturea îmi stă și ea
goală sau tristă
îmi dă fiori gândul:
la ce gândește ea
chipul...
trupul...
ce-i
odată, atunci când zilele erau puține
s-a furișat în mintea omului mânia zeilor
și a crescut. zilele s-au făcut pline,
zeii au rămas desueti, în umbra ideilor.
omul s-a plecat feței ce nu avea
un cuvânt a vrăjit
pe morfeu
cel adormit
mereu
de limba pietrelor
de ochii pietrelor
de urechile pietrelor
de nemiscare
degeaba morfeu
surade moartea gri
adormitului zeu
vei
Noi
Se împart minciuni întotdeauna la doi
fiindcă adevărul prea tare ne doare,
suntem prea mici în dragoste amândoi,
iar lumea dimprejur este prea mare.
Suntem noi doi si nepăsarea.
Noaptea dintre vise
Mă tulbură mintea, mă-ntreabă,
cât oare e visul, căt oare e dansul
chemării; si-odat\' adormită îndeamnă
sădește secunda ca să nu moară ceasul.
În colțuri de zid pereții
