Poezie

Apocalipsa

1 min lectură·11 aprilie 2007

Mediu

Apocalipsa

Am visat sfârșitul lumii,

Am văzut sfârșitul sfârșitului lumii.

Îngerii s-au întors cu spatele și au râs,

Florile și-au îndreptat rădăcinile către cer și au râs.

Numerele s-au risipit și n-a rămas decât zero,

Haosul i-a închipuit pe cavalerii sfârșitului.

I-am văzut rânjind la lună.

Stelele s-au scurs...

Sufletele au înghețat.

Câinii războiului au așternut câmpuri de mine.

Întru slava generalilor

Curgeau râuri de moarte în trupurile fremătând de inimi.

Zbaterea vulcanilor n-a lăsat decât ruine,

Valurile fierbinți au făcut oceanul înapoi ciorbă.

Pe soare apăruseră pete de iarnă.

Moartea își ascuțea coasa știrbă în hoituri.

Omul din om nu se năștea ci omul mânca om,

Omul pre om cu moarte de om cumpăra.

Strigătul durerii era cuvânt abrupt,

Comun afla sinonim pe brutal.

Dumnezeul cuminte își râde în barbă,

Iar dacă Dumnezeu râde, atunci e bine.

Înseamnă că n-a fost decât un vis prea fierbinte

Scris pe o carte de fum într-o noapte.

001.341

Vasile Didila. “Apocalipsa.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-didila/poezie/241371/apocalipsa

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.