Poezie
E noapte
1 min lectură·
Mediu
E stins iar pământul, și doare
Tăcerea din nopțile ude
Prin suflete stinse și inimi murdare
Noroiul din gând, se ascunde
Și mor vise neîncepute
În suflet stins, fără viată
Prin clipe de dor pustiite
Cerul s-a închis în ceata
E noapte, iubito, și strig
Către norii din cer, să cuprindă
Cu furtuni de foc și pământ
Sufletul rece și dur ca o stâncă
E noapte, iubito, si plâng
Căci orbul din mine se pierde
În aceeași mare cu gust de pamant
Ce, cu flori de lumină, mă arde
001248
0