Vasile Adrian-Daniel

Stau în bătaia vântului târziu în noapte. Cuprins de gânduri efemere-fermecate. Subit, capu-l ridic Spre bolta cerească Și privesc aria întunecoasă. Privesc două stele inocente,

Sunt perfecți rotunzi și strălucitori În lumina lunii într-o seară de joi. Pe o stradă largă ne aflăm și noi. Stăteau toți și vorbeau, Și eu mă uităm în ochii ei, cred, negri, Și mă

A mai trecut o zi, inc-o primăvară, Te-am zi de zi la mine în călimară. Nu pot sta degeaba fără a-ți picta Versuri de-ale mele pline cu cerneală. A mai trecut o zi, fără a ști de

Aș sta așa cu pixul în mână, Lovit de gânduri trântite pe foaie. Þi-aș lua mâna-n palma mea, Și ți-aș pune trei petale. Cu cerneală neagră, Cursiv lăsată și uscată-n urmă,

Are o coadă pufoasă, stufoasă, Asta o face a fi frumoasă. Ea toată miroase a flori, Parfumul ei alungă nori. Ochii îi par a fi goi, Te uiți în ei și te înmoi. Patru piciorușe are,

Prima zi din luna iunie, Am avut impresia ca voi muri langa tine... O zi cu soare acum, Ba nori de ploaie facuti scrum. Ajunsi in parc purtati de vant Ne-am asezat cam tremurand. Eu te

Fulgere pe cer și-n inima mea Nu uita mă lupt cu singurătatea ta Să câștig odată, să fi a mea. Fulgere pe cer și gânduri reci. Fericirea e un lucru mărunt, Pentru mine e un mormânt.

Plouă peste inima mea, Râuri de lacrimi în urma ta, nu te uita. Plâng, lacrimi curg, Mi le strâng într-un pahar de plumb. Mai cade și un gând, Umplând același pahar de plumb. În

Stări dramatice, Manifestări apocaliptice. Gânduri demonice, Vise diabolice. Vreau un diagnostic, Să fie autentic. Vampiru energetic, Alimentează cinetic. Bătălia o simt,