Poezie

Deprimat

1 min lectură·11 iulie 2009

Mediu

Fulgere pe cer și-n inima mea

Nu uita mă lupt cu singurătatea ta

Să câștig odată, să fi a mea.

Fulgere pe cer și gânduri reci.

Fericirea e un lucru mărunt,

Pentru mine e un mormânt.

O dată intrat în pământ,

Lumea se lasă dusă de vânt.

Stau să plâng...dar,

Mă gândesc că lacrimile-mi zboară...

Și se pierd în vânt.

Afară e soare,

Eu sunt cu gandu la ploaie.

Gândurile-mi sunt gata de-ngropare,

Le îngrop sub pământ la distanță mare,

Să nu-mi iasă,după ce liniștea se așterne,

În cale...

Vremea mea s-a dus...

Aprind o țigare

Și fumul roz mi te arată-n cale.

Te apropii încet și eu alerg spre tine,

Dar mă-mpiedic și-n brațe n-are cine să mă prindă...

Tu ești departe,cad,mă lovesc

Și te pierd...

Fumul de țigare se pierde printre nori...

Þigarea e pe jos făcută scrum lângă o piatră,

Unde se mai află și o furnică moartă.

001.149

Vasile Adrian-Daniel. “Deprimat.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-adrian-daniel/poezie/13896307/deprimat

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.