Poezie
A suflat aseara vantul
1 min lectură·
Mediu
A suflat aseară vântul
Și grădinile au plâns
Cu miresmele strivite
Pe cărările bolnave,
Lacrimi calde de iubire
Sufletul în pumni a strâns
De la vânt de la grădină,
De la florile firave.
Și în sala-ntunecată
Ai dansat din nou, femeie,
Lunecând pe pardoseală
Printre umbre și tăceri
În lumina tremurată
Alergând ca o scânteie
Să săruți în amintire
Pe iubitul tău de ieri.
Ramurile își desface
Parfumatul liliac
Printre băncile uitate
Care dorm acum cu parcul
Sus pe cerul de mătase,
Albe lune își desfac
Umerii proptind săgeata
Care-o-ntinde-n slavă arcul.
Și pe zidurile goale
Ard lumini păienjeniș
Lângă umbra ce se-ntinde
Pe pietriș amantă goală
Tu te pierzi in ochii galeși
Ce se uită pe furiș
Lunecând ca pe o apă,
Toată-n foșnete de poală.
002432
0