Poezie

Culori

1 min lectură·17 aprilie 2008

Mediu

Camera mea, se stinge-albastru pur,

În ochii tăi ca niște viorele,

Și volbură iubiri sunt împrejur,

Cu spiriduși, cu zâne și cu rele.

Mă mușcă iar dezordinea eternă,

A firii mele, lunecâd rebelă,

Și visul meu, arde ca o lanternă,

Prin noaptea răsturnată în pubelă.

Se sparge luna toată numai ape,

Și-n dans de umbre intră în alcov,

Lumina să o mistuie sub pleoape,

În alb și gri, și în dorințe mov.

Tu te oferi, cu grația ta albă,

Culcându-te pe verdele macat,

Și arzi acolo, patima ta oarbă,

De doruri încărcată și păcat.

002.794

Vanghele Ion. “Culori.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vanghele-ion/poezie/1778626/culori

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.