Poezie

Incaperi.Glasuri

1 min lectură·30 noiembrie 2007

Mediu

În încăperea goală și plină de parfum ,

O doamnă subțirică și strânsă-n catifea ,

Cu poala fluturândă , ca într-un vis dansa ,

Printre orele tăcute ale toamnelor de-acum .

Din cer privind-o luna , razele-și desfăcea ,

Lăsându-le să cadă pe-ntunecata floare ,

Pe trupul ce mișcarea se transforma-n ardoare ,

Sub bolta de miresme ce-o biunecuvânta .

Bine-ai venit iubito , adânc în labirint ,

Tăcerile ce zboară , în jur ca liliecii ,

Să le-mpărțim ; pe urmă , în umbre , toți pereții ,

Să-i scrijelim în taină cu litere de-argint .

Din noapte o să facem , grădini ca să răsară ,

Printre copacii negri și-atâta de pustii ,

Privighetori să cânte , pentru cei morți și vii ,

Cu glasul lor molatic ,pe crengile de ceară .

În încăperea goală , prin lungile galerii ,

Ea trece-ntunecată , mișcând ușor din poală ,

Iar cupele-nflorite , aromele-și răstoarnă ,

Gonind gălăgioase , ecouri de copii .

001.302

Vanghele Ion. “Incaperi.Glasuri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vanghele-ion/poezie/1756169/incaperi-glasuri

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.