Vali Slavu

”Umor (ceva) Rotaru are,
Dar spre a fi mai prenetrant,
Și a compune mai cu sare,
Îi dau un colț pentru transplant.”
(Gârda Petru Ioan)

Văzând în ajutor cum sare
Aș zice că-i un gest ciudat,
Dar înțeleg ce gânduri are:
E colțul ăla cariat.

”...glumesc, multi ani!”
(Slavu Diana)

Așa să faci! Să glumești mulți ani! Stofă ai, dar (atenție!) umorul e boală curată. Mai ceva decât AH1N1. Odată contaminată, nu mai ai scăpare.

P.S. Când am dat prima dată pe site de Slavu Diana din București, mi-am sunat nepoata să o întreb de când s-a apucat de literatură.

:)

„Un site întreg se roagă, acel stomatolog
Din colți să-ți mai pilească, să ai succes cu caru\'.
Și dacă-i reușește, atuncea eu te rog,
Să-l iei frumos de mână, să-l duci și pe Rotaru.”
(Dan Norea)

Acei ce și-ar dori să poată
De colții mei să se ferească
Se roagă să-i mai și pilească?
Poate, cumva, ca să mi scoată…

„Abuz de sare și piper
Făcea Ionel: N-ar fi o dramă,
Nici gaură-n stomac și cer,
De-l comitea în epigramă.”
(Calimero)

Că a făcut de la atât piper
O gaură-n stomac, de bună seamă,
Nu ar fi fost o gaură în cer,
Dar găuri mai făcea și-n epigramă!

„Încheiem, în astă seară,
Sărbătorile creștine
Ale iernii, însă vine
Alt calup, de... primăvară!”
(Goea Maria Daniela)

Încheiem acuma, oare?
Încă-o sărbătoare vine,
Sper că luna viitoare
Nu o să uitați de mine!

„Dantura ta-i frumoasă, chiar insist,
Și presupun că medicul dentist
N-are prea multe să-mbunățească;
Poate din colți un pic să-ți mai pilească...”
(Florin Rotaru)

Spui că dantura mi-e frumoasă,
Mă fac a nu-ți vedea ranchiuna
Îți mulțumesc, sunt bucuroasă!
„Drăguț” și-acum, ca-ntotdeauna…

Mulțumesc! Și bine ai revenit!

Restul zic mai târziu, nu scapi! Acum am programare la dentist. :)

Ai grijă, Nelu, nu cumva,
Răpus de-a vinului mireasmă,
La musafiri, de ziua ta,
Să le oferi, știi tu, ... aghiasmă !

La mulți ani și aghesmuire plăcută!

:)

Tot a petrecut,
Drojdie a_luat,
Și acum e lat…
Cocă s-a făcut!

Dar nu spun. :)

Sau poate nu. Cred că titlul nu e tocmai potrivit. Deconspiri poanta.

„Erai în turma aia mare
-Te-am revăzut recent pe plasmă-
Și te călcasem în picioare...
Ai reușit să iei aghiasmă?”

(GPI, în varianta aghesmuită)


Păi da, mă călcasei (pe nervi). Că nu prea ai fost atent la picioare, mai exact la primul picior din versul al treilea. :)

Apropo de picioare (… cap și mâini), cum stai cu epigramele pentru concurs?

Ca să vezi...

Ce ți-ai zis? \"În versul al treilea ceva nu sună bine. Ia să-l dreg repede, până nu apare nesuferita de Vali!\"
Bravo! :)

„Cu jenă m-am văzut pe plasmă
În turma ce s-a îmbulzit
CÃTRE butoiul cu aghiasmă;
E clar, eram aghesmuit...”
(GPI)

Când am ajuns la versul trei,
Mi-am zis: „Vai! Iară a greșit!”
Apoi, m-am consolat: „Ce vrei?
Era și el… aghesmuit!”

E suficient să analizezi prima strofă, pentru a-ți da seama de calitatea acestei poezii.

„Lucian, Elena, Ana
Și Maria fug la joacă
Bucuroși c-a venit iarna
Cu hăini reci de promoroacă.”

1. Nu era necesară înșiruirea atâtor nume.
2. „Ana” nu rimează cu „iarna”, sunt asonanțe.
3. În versul al treilea, accentul cade greșit pe „venit”.
4. „Cu hăini reci de promoroacă”… Vai de mine! Unde ai mai întâlnit cuvântul „hăini”?

Nepermis de multe greșeli în doar patru versuri dintr-o poezie destinată copiilor.

Să nu mai vorbim de faptul că mai sunt și alte asonanțe:

prichindelul- gerul
trântă-burtă
dreaptă-înoată
întoarce-face

Ultimele două versuri mi-au plăcut:

„-Asta-i iarna, n-am ce face
Că a nins cu nepoței!”

Părerea mea este că ai putea rescrie poezia (ai putea?).
În loc să postezi poezii cu toptanul și neșlefuite, mai bine mai răruț (că-i mai drăguț, vorba aia), dar să fii și tu mândră de ceea ce postezi și cititorii satisfăcuți.

Ar trebui să te bucuri când cineva îți spune ce greșești. Am observat ce încântată ești când primești cuvinte de apreciere pe un anumit site, unde își laudă unii altora textele de doi bani. Pe mine nu m-ar mulțumi laudele cuiva care scrie execrabil. O critică pe Agonia prețuiește mai mult decât toate acele laude deșarte.

\"Mai ții minte epigramele, clujene, cu peștera Muierii, din concursul lunar?
Nu toată lumea știa ce înseamnă muiere.\"

Eu am înțeles ce înseamnă \"muiere\". Nu am înțeles, însă, ce înseamnă \"peșteră\". Mda, bune la ceva și notele astea explicative...

\"Notă: porcușorul este un pește de talie mică, din familia Cyprinidae, o specie larg răspândită și supusă unei puternice variabilități, atât geografice, cât și ecologice. Este prezent în apele din întreaga Europă, iar la noi în țară îl întâlnim în toate apele curgătoare, de la munte până la șes.

vale mică = pîrîu \"

Consider că prin aceste note subestimezi inteligența cititorilor. În altă ordine de idei, o epigramă susținută de explicații suplimentare e ca un atlet cu un picior de lemn, înscris la maraton.

E doar o părere, desigur. Știu că tu nu te superi.

\"Mănâncă papuașii cu măsură,
De gripa nouă azi determinați
Să-și înfrâneze pofta de friptură,
Căci le-au venit turiști nevaccinați.\"
(Ion Diviza)

Mă întrebam de unde știi,
Dar mult pe gânduri n-am rămas,
Acum mi-e clar, că sus citii:
\"Ion Diviza [papu as]\"!

(Ops! Sper că \"Ion\" are două silabe...)

:)

ca acest catren să fie semnat de maestrul Zarafu:

\"Pe piața liberă, ce mai `naltă,
Poeții par un sortiment ciudat
Ei se mănâncă dacă-s laolaltă ...
Dar se consumă separat.\"

Cel puțin, nu în forma aceasta.

Unui superficial (cică!)

\"Îl cred un gânditor \"profund\"
Și nu un biet cu mintea scurtă;
Având idei, ce, - nu v\'-ascund -
Îi par extrase chiar... din burtă.\"

Or fi ideile extrase din burtă, dar și semnele de puctuație provin de prin aceeași zonă pitorească.
De ce \"profund\" între ghilimele?
De ce punct și virgulă după versul al doilea?
Punctuația versului al treilea mi-a dat dureri de cap.

Și ar mai fi ceva... Ori eu mi-am pierdut simțul umorului, ori ceva se întâmplă, că nu am mai râs de multișor la citirea unei epigrame pe acest site.
Am cam înțeles poanta... mintea fiind atât de neîncăpătoare, ideile se nasc în burtă, dar cred că nu e valorificată suficient.

Deprimată,
Vali