Vali Slavu

Respectul elevilor și al părinților acestora ne sunt de ajuns. „Cei surzi și orbi” nu vor respecta dascălul… În fond, condiția intelectualului român nu a fost niciodată una de invidiat.
Doamna Nache, vă mulțumesc pentru intervenție!

Bună dimineața!
Vă mulțumesc pentru semn. Mă bucur că v-a plăcut articolul. Mă bucur și că ați spus ce nu vă place în această poezie, deoarece fiecare părere contează. Mă voi gândi…

- Ce vrei să-ți aducă barza, un frățior sau o surioară?
- O mașinuță...
:)

Maria, citind textul tău, mă gândeam ce-mi mai amintesc eu despre prima zi de școală și despre prima învățătoare. Da, spun bine \"prima\", pentru că au fost trei. Știu că ne-au întâmpinat două doamne, una având o burtă imensă. Nu văzusem multe femei însărcinate și m-a cam speriat. A revenit din trimestrul al II-lea, pe atunci nu stăteau mămicile în concediu decât foarte puțin. Anul acesta iese la pensie.
Colegi de bancă am avut mai mulți, dar prin clasele primare am stat în bancă (tu îți amintești în ce bancă, eu nu mai știu în care) cu Mirela. Dacă făceam vreun \"purcel\" dădeam vina pe ea, astfel că acasă la noi devenise proverbială replica \"Nu eu, Mirela!\".
Abecedarul, cartea de matematică și unele caiete le mai păstrez. Sunt învelite în coală \"vânătă\", învelitori de plastic am avut abia prin clasa a IV-a.
Uite că textul tău m-a dus cu gândul la acei ani despre care îmi amintesc cu drag. Nu știu cum își amintește doamna învățătoare de mine, că nu prea am fost un copil cuminte... :)

Maria, cu siguranță voi mai scrie și despre alte momente din cariera mea. Am văzut că ai postat și tu, recent, un text despre învățătoarea ta, îl voi citi imediat.
Domnul Sibiceanu, observ că n-ați uitat tertipurile folosite de copii pentru a scăpa de a fi ascultați. :)
Elia, chiar am scris, de curând, un articol în care concluzia era cam aceeași: unde dragoste nu e, nici carte nu e!
Vă mulțumesc amândurora pentru luminițele aprinse aici!
Dane, știu că ai mai povestit despre învățătoarea ta (pe site sau într-un mail), e semn bun, înseamnă că și-a câștigat locul în amintirile tale frumoase. La fel cum și tu ai rămas în amintirea acelor elevi.

Revin la comentariul domnului Firică. Primul răspuns l-am dat în fugă, acum am avut timp să identific personajele cu pricina. Și pentru că doamna cu ochelari închiși sunt eu, voi spune povestea acelor ochelari.
Cu o zi înainte de a face acea fotografie, o albină (și nu una oarecare, ci una din stupii personali), s-a gândit să mă muște de față. Mușcătura era undeva, într-un punct bine ales, între ochi și nas, astfel încât, în scurt timp eram desfigurată. Mi-am cumpărat ochelarii aceia fumurii, să pot participa și eu la fotografia de grup. Nu suportam să-i țin mult pe nas, așa că dimineața, când am intrat în clasă, le-am spus elevilor mei din clasa a IV-a: „O să-mi dau ochelarii jos, voi puteți să râdeți, dar nu mult, că trebuie să ne ținem ora!” :)

Nelu Gârda, profesia mea este una de suflet.
Ion Ruse, fie-i amintirea veșnică doamnei Șoancă Maria!
Calimero, anul acesta doamna mea învățătoare va ieși la pensie. Poate ar fi interesant să scriu, cândva, și din punctul de vedere al elevului.
Florian Stoian-Silișteanu, emoționant comentariul dumneavoastră. Doamna Boboc ar fi mândră să afle că unul dintre elevii dumneaei este poet.
Liviu, îi doresc mulți ani cu sănătate mamei tale! Voi ține seamă de sugestie.
Anni-Lorei Mainka, dacă ar fi să-mi aleg a doua oară drumul în viață, tot învățătoare aș alege să devin.
Anca, mă bucur că textul meu te-a determinat să-ți amintești de doamna Samant.
Adrian Firică, tare observația! :) Voi schimba fotografia, dar să văd cu ce. Când au început clasa a IV-a, mi-am găsit să nasc, așa că nu aveam o fotografie de grup.
Radu Ștefănescu, în prima fotografie copiii erau atât de micuți, iar eu atât de tânără… Abia împlinisem 18 ani.

Vă mulțumesc pentru comentarii, păreri, steluțe!

Am luat o mențiune și nu știam?

Tincuța, mă bucur că ai rezonat la cele scrise de mine și îți mulțumesc pentru urări și semn!
Vali

O mai veche defininiție a mea are aceeași poantă:

Egiptologul

Al lui Champollion urmaș
E, fără dubii, un expert
Meticulos și pătimaș,
Ce studiază… în deșert!

P.S. Bine ai revenit!

Observ că acest catren este încadrat la personale. E bine așa, pentru că este constatativ, nu ar avea poanta necesară pentru a fi epigramă.

Aș schimba câte ceva:

La bărbat necazu’-ncepe -
Îmi spunea o profesoară -
Când iubirea nu-o pricepe
Și prea grabnic se însoară.

La bărbat, necazu-ncepe
- Îmi spunea o profesoară -
Când iubirea n-o pricepe
Și prea grabnic se însoară.

Ai scris o ghicitoare frumoasă, în care ai creat acele piste derutante, folosind cu ingeniozitate omonimia.
Ghinionul tău că tocmai treceam pe aici. :)

Lustragiul!
:)

Tataie, unde e brutalitate în aceste observații? Le găsesc pertinente, așa cum sunt întotdeauna observațiile pe care le faceți. Receptez cu mare drag părerile dumneavoastră. Vă mulțumesc!

Laurențiu, ai dreptate! :)
Mulțumesc pentru semn și... drum bun către Mizil!

Felicitări pentru epigrame și pentru premiu!
Așteptăm vești de la Mizil. Sper să vă simțiți bine acolo!

Nu ne-ndoim o clipă că
Pe tine, haina este faină.
Bărbații vor desigur să
Te vadă. Separat de haină.
(Florian Abel)

Ai grijă ce-ți dorești!...

De ne mai taie ăștia din chenzină
Și n-or mai fi bănuți de cheltuială,
Posibil e ca-n modă să revină
Vestimentația... primordială!

Mă bucur că v-au plăcut epigramele mele și mă onorează aprecierile dumneavoastră. Cu atât mai mult, cu cât știu că nu lăsați comentarii de complezență.
Vă mulțumesc!
Și ție îți mulțumesc, Eugenia!

Epigrame meșteșugite de mâna unui epigramist cu experiență.
Personal, ultimul vers de la a treia epigramă l-aș fi formulat altfel.
Felicitări pentru premiu!

La început, m-am bucurat
Că a trecut pe-aici Păcală,
Dar, mai apoi, am constatat
Că nu-i decât o... păcăleală!

Dacă tot ați greșit \"etajul\" și ați ajuns la mine, vreau să vă spun că replica dată epigramei lui Ioan Toderașcu este reușită. Aveți potențial, poate la concursul viitor... :)

Ai început anul cum nu se putea mai bine. Felicitări pentru premiul I, un premiu meritat! Epigramele sunt reușite, îngrijit construite. Ultima este deosebită, ai valorificat expresiile acelea cum nu se putea mai bine.
A treia... mă mai gândesc dacă îmi place. :)