Vali Slavu

Dacă până acum nu am lăsat un semn al trecerii mele pe aici, să nu crezi cumva că nu ți-am citit textul. Impresionant cum se poate realiza un text umoristic, de un umor de calitate, asociind întrebări și răspunsuri filozofice. Este clar că ai depus multă muncă, dar lasă, că știu eu că ai făcut asta cu pasiune. Iar atunci când realizăm ceva cu pasiune, nimic nu e prea greu iar rezultatul este pe măsură.

Felicitări!

Feritu-te-a a ta ursită
Ca să cunoști a blondei frondă.
Să nu subestimezi o blondă
...vopsită!

:)

Îți mulțumesc pentru aprecieri. Așa este, nu am căutat să demonstrez nimic, am vrut doar să prezint situația așa cum e ea văzută de aici.

P.S. Corectat. Rușinică mie!

\"Când am văzut ce bani i-au dat
Pe mădular, căzui pe spate
Și mă gândesc aprofundat
Să vând și eu, măcar jumate\"
(Florin Rotaru)

Păi, ai putea să-l vinzi întreg,
Atâta timp cât -înțeleg-
Nu îți mai e de vreun folos
Și mort e mult mai valoros.

Știu că a fost o experiență traumatizantă pentru cei care au simțit pe pielea lor (la propriu) mineriadele. Mă bucur că fratele tău s-a realizat profesional, dar e păcat că, datorită unor astfel de conjuncturi, țara pierde oameni de valoare.

Nelu, în primul rând se cuvine să fac niște precizări.
Vreau să știe cei ce vor citi textul că ideea de a scrie despre acești oamenii este a ta. La fel și titlul mi l-ai sugerat tot tu.
Mă așteptam la un asemenea comenariu, dat fiind faptul că nu ești străin de viața grea a minerilor și ești un bun cunoscător al manevrelor politice la care au fost supuși.

Îți mulțumesc, bunul meu prieten, pentru sfaturi și încurajări!

Ai dreptate. Cu atât mai greșit e să pui etichete colective. Te asigur că mai sunt în Vale oameni precum unchiul tău. Doar că nu are nimeni interesul să promoveze o imagine favorabilă a zonei și a oamenilor.
Mulțumesc de citire!

Teodor,
Îți mulțumesc pentru că, așa cum reiese din comentariu, ai citit cu atenție textul meu. Îți mai mulțumesc și pentru reacția ta destul de blândă. Atunci când scriam textul, mă gândeam că, odată postat pe Agonia, cei ce cunosc Valea Jiului prin prisma rușinoaselor mineriade, vor avea reacții mai puțin pașnice.
Nu voi reuși să reabilitez eu cu câteva cuvinte imaginea minerului de azi și nici nu mi-am propus acest lucru.
Dacă s-ar putea întocmi o evidență a celor care au participat atunci la mineriade, sunt sigură că marea lor majoritate nu mai lucrează azi în minerit. Sunt aceeași creduli care s-au lăsat orbiți de mirajul ordonanțelor și și-au vândut dreptul la muncă. Mă uitam uluită atunci la televizor și, deși Valea e mică, și cunosc multă lume, nu am văzut nici un om cu scaun la cap printre „revoluționari”. Nu e pădure fără uscături; uscăturile și-au urmat liderul fără rezerve, iar oamenii serioși au făcut pe dracu-n patru să rămână acasă.
Textul meu se vrea a fi o prezentare a situației din Valea Jiului, nu mi-am propus să vin cu soluții. Dar dacă tot ai întrebat… Fiica mea a fost vara trecută în Bavaria, o zonă foarte asemănătoare Văii Jiului. Relief asemănător, depresiune înconjurată de munți, fostă zonă minieră. Din ce am înțeles eu, când s-au închis minele, zona a renăscut ca pasărea Phoenix, devenind în scurt timp una din cele mai importante zone turistice ale țării. Minele s-au transformat în muzee, iar frumusețea Alpilor și ospitalitatea bavareză atrag un număr impresionant de turiști. Ei, așa stau lucrurile în Germania; să revin cu picioarele pe pământ (românesc).
Deci, o posibilă soluție pentru Vale ar fi turismul. În urmă cu ceva vreme, când era domnul Băsescu ministrul transportului, s-a început construcția unui drum către Herculane. Am fost de curând acolo, drumul este extraordinar, s-a investit în el muncă și bani. Singura problemă e că n-a mai apucat să răzbată în partea cealaltă. Și cum lucrurile neterminate la timp nu se vor finaliza niciodată, nu cred că voi ajunge vreodată pe acest drum la Herculane.
Atâta timp cât la mijloc sunt anumite interese, e greu de crezut că mai sunt speranțe pentru Vale. Poate în viitorul îndepărtat. Până atunci, Dumnezeu cu mila.

Dragă Atropa,
aceeași nebună acum și în vecii vecilor,

Dacă textele de mai sus nu ar fi fost semnate, aș fi recunoscut stilul tău de la o poștă. Ar fi multe de spus, dar mă limitez la a te felicita. Nu de alta, dar vorba ta, poate ai treabă și eu te rețin.

Amin!

Imediat vă trimit un e-mail.
Scuze, că m-am luat cu vorba și am uitat să vă felicit pentru grupajul de mai sus. Toate epigramele sunt reușite. Felicitări!

Tataie, vă țineți de propuneri (decente, e adevărat)...
Chiar nu mă așteptam la o asemenea propunere; nici nu știu ce să zic, normal că sunt de acord. Era mult mai simplu dacă puteam să mă abonez. Chiar nu înțeleg de ce nu mi s-a răspuns la acel e-mail, în definitiv orice redacție e interesată să-și vândă revista.
Eu pot să vă las adresa, dar unde? Că de o las aici, pe site, s-ar putea să primesc și propuneri indecente. :)
Mii de mulțumiri și sănătate!

Rogu-vă, lămuriți-mă și pe mine, că de câteva zile tot văd epigrame pe rime date \"vară-secretară\" și habar n-am despre ce e vorba.

Eu am început să scriu epigrame cam de trei luni. Credeți-mă că sunt dornică să mă documentez, dar nu prea am avut de unde. Singurele epigrame pe care le-am citit, înafară de cele de pe site, sunt cele apărute prin anumite reviste, și unele dintre ele, din păcate, ar fi prea slabe și pentru Atelier. Cu ceva vreme în urmă i-am trimis un e-mail domnului Valerian Lică, dorind să mă abonez la revista \"Epigrama\" (parcă așa se numește). Nu am primit niciun răspuns. Voi intra pe site-ul indicat de dumneavoastră.
Vă mulțumesc!

Inițial, această epigramă fusese ghicitoare. Am tot ezitat să o postez, temându-mă că nu va fi înțeleasă (cred că gândesc cam încrucișat când e vorba de ghicitori). De altfel, mai multe ghicitori ale mele stau la naftalină, neavând curajul să le scot la lumină. Apoi, văzând că mai mulți epigramiști au postat în ultima vreme definiții epigramatice, mi-a venit ideea să transform ghicitoarea în epigramă.

Cornel, despre un cenaclu nu poate fi vorba; singurul loc unde pot să învăț ceva despre epigramă este Agonia.

Ioan, să îmi fie rușine că nu am auzit despre marele epigramist George Petrone. Uite că am mai aflat azi ceva.

Florin, într-adevăr este un dezavantaj că anumite teme sunt \"fumate\", dar avem și avantajul că viața de zi cu zi ne oferă destule posibile teme. Totul e să avem inspirație să le valorificăm.

Vă mulțumesc tuturor!

\"Însurat, neînsurat,
Și legat de patul tău
După zece ani de stat,
Orișicum îți pare rău.\"
(Bodea Emil Felician)

Dat fiind acest context,
Nu rămâi tu, chiar legat,
Inactiv la mine-n pat;
Dup-o lună îți spun: \"Next!\"

Când ziceam și eu: \"Mamă, ce idee originală a născut imaginația mea!\", aflu că iar am luat-o pe drumuri bătătorite.
Sper să nu mă acuze acest domn Petrone că i-am plagiat și numele!
Bătătorite-s, Doamne, cărările epigramei!
Petrone(la)

\"Alertați de-așa călduri
În întreaga Românie,
Guvernanții iau măsuri
...De sicrie!\"
(Ioan Toderașcu)

Așa-i, dar n-ai menționat
Că s-a lansat, precum se știe,
O nouă modă de sicrie,
Cu... aer condiționat

Cornel îți sugera să repeți acel \"și\".
O altă soluție ar fi să scapi de tot de el (de \"și\", nu de Cornel):
\"În dormitor, sufragerie\"

Deși, mai bună varianta cu \"și-URI\".

\"Mai aștept, poate își mai spune cineva părerea\"
(Gârda Petru Ioan)
Aceeași observație voiam să o fac și eu, dar dacă argumentele lui Cornel nu te-au convins, eu nu voi reuși nici atât, mai ales că nu sunt \"cineva\".

Felicitări pentru poantă!

\"Picasso a fost(și el) \"într-o ureche\"\"
(Nicolae Bunduri)

...iar Van Gogh a fost, clar, într-o ureche, după ce și-a tăiat-o pe cea dreaptă. Cred că ieșea o epigramă drăguță și cu Van Gogh.