Vali Nițu

ultimul domiciliu de flotant mi-a expirat ca și viza pașaportului pe geamantanul de la poartă rogvaiv e culoarea ultimei cămăși pe care o împachetez mă întreb de ce nu am

a căzut ca o ghilotină peste geana nădejdii când mi-a cerut inelul dăruit la aniversarea mea dintr-un an prielnic iubirii sunt nebun cred ce vorbesc să m-aud întreb aștept un răspuns mi

am pete pe obraz de la rujul ăla roșu aprins privesc ochiul soacrei cum își deschide florile în ghiveciul cărămiziu de lut ars îmi pregătesc un speech dau să pornesc reportofonul de pe vremea

biciul lovește stereo neiertător fiecare gambă a unor presupuse animale de tracțiune patru ori patru anunțând în portavoce rezultatul ce poate fi raportat la sfârșitul trimestrului

credeam că m-am învățat minte să nu-mi mai pun sufletul pe masă pregătit în tăvile fără obraz de inox picantele preparate gastronomice roșeau din când în când simțeau sângele crud înșfăcau

astăzi mi-am împachetat ultimul deceniu într-o pungă biodegradabilă cămăși la cămăși reamintiri la amintiri raftul meu la raftul ei și am predat cheia la chioșcul pentru deșeuri așa cum am fost

cad mă ridic mai greu ce-i drept dor săgețile cu vorbe otrăvite de posibila atingere a buzelor roșii sunt merele din care mușcam amândoi în seara lumânărilor vii ce dansau în ritmul

stupoare la un meci de fotbal televizat de la terasa „verde” undeva într-o curte cu alei betonate la scor egal s-a iscat un tărăboi pe o temă dragă nouă bărbaților nu centrările din

seară o alta desigur singură ca și mine a plecat și tehnoredactorul la revista bravo lui îi e bine și mi-a mulțumit pentru tot ce-a învățat parcă nu mai sunt singur recunoștința lui a deschis

șuiera vântul în toamna halucinantă cu regrete fluente ca într-o piesă de teatru jucată cu doi actori în vinovatele plăceri a pierdut constant la barbut pe colțul unei mese

tinerețea și-a lăsat pletele gaj la nunta noastră undeva ca un picnic la țară fără invitații speciale fotograful a surprins câteva șuvițe zălog între zâmbet și degete pielea cu fard a

undeva din sevele fertilității ne năștem pentru a trăi mergem de-a bușilea pentru a ne ridica în picioare să avem de unde cădea învățăm a scrie și a citi pentru a constata că nu cunoaștem

atât mi-a rămas… numărătoarea inversă ce continuă în colțul pustiu de viață și enigma dragostei cu sens unic ce m-a îngenuncheat în țarc de gând pe cojile de nucă plouă cuvintele în ruga spre

multicolore crizanteme tapetau invitația la balul toamnei în acordurile unei romanțe dodecafonice din propria-i colecție cu numărul cinzeci și opt arcușul și-a încheiat ultimul nasture de la

cândva în epoca disperării am uitat să tac și mi-am cumpărat lacăte din vorbe seci am udat obrazul netezit atingerii palmelor tale și ce am înțeles a fost răstălmăcit la gura

mă doare auzul cuvinte netrăite în răstimp prind în brațe resturi de drum la fiecare intersecție cântare pentru iubirea reșapată pe fiecare taler adultere mă clatin la fiecare cuvânt și

vine căderea de undeva de oriunde se prea poate să nu te mai ridici te privești în oglindă și nu vezi decât ceața unei pelicule cinematografice a celui mai dureros film trendy îți aduni

am plecat spre niciunde cu pașii ce-și alergau linia vieții fără să obosească dorințele grăbeau înaintarea spre putințele conturate de nimicuri dar brațele parcă erau teleghidate de

perpetuum tătucul-stat depune actele să iasă la pensie poate merge irevocabil la direcție și statul la coadă conform listei e la numărul treisprezece unde funcționara își umezește buzele și

țipete la etajul superior comunicarea a împlinit șase săptămâni de la înmormântarea sub o cruce de piatră și o fotografie încrustată în replicile unor dălți cântând sacadat la cap alintă

weekend recapitulativ în filosofia duetului cu ceașca de lut cărămiziu despre locul unde este amplasată cariera cu hârlețul ce-și plânge pământul reavăn ca materie primă ritmul sacadat al

Soare trist. Ofilit cu cearcăne nici chef de citit față/verso nu are. și-a ascuns vârcolacii în Turn iar la Văcărești umbra Conacului din zid respiră-n triambi și caneluri. Chindia în

ai uitat să-mi expediezi scrisoarea din punctul de trecere al frontierei în patul altui bărbat la destinatar ai trecut un citat dintr-un poet contemporan vulgar m-a găsit totuși poștașul

mi-am luat noaptea în cap și am plecat un vis nedormit l-am îmbrăcat cu cel mai frumos costum în picioare ghetele second hand erau cu două nopți mai mari ce mai conta doar pălăria din fetru