Vali Nițu

acum 13 luni m-a băgat în spital și a plecat lăsându-mă într-o comă profundă ca supliment la noianul de reproșuri a adăugat 13 neîmpliniri zică-se că s-a mai ridicat o pasăre nu era cuc că

nopți albe distrugător de lungi dar așa consideră ele că trebuie să fie balanță într-un echilibru posibil imposibil lacrimile mi se-ntâlnesc în barbă ascunse după o pânză de

cuprind necuprinsul depărtărilor noastre ca și când ar fi un strigăt sau poate că este acum în dimineața cu buzele arse de nesomnul durat și-n inima clepsidrei curg alte dimineți agăț la

trasez o linie imaginară și păstrez virtual conturul buzelor trecute adeseori prin îmbrățișări ce ne-au unit în tăcere tandrețea mâinilor din jurul coapselor flămânde iar tresar și astăzi când

rememorez fiecare cuvânt din adevărata trăire rostit de femeia ultimului tangou nedansat recunosc ritmul și rescriu un rost rebel rugându-mă cuvântului sedus deja reașezat sărut pe buzele de

minuțios culegem fiecare dintre suferințe moment de bilanț cu amândoi de față măcar să reușim acum împlinirea mersului în picioare prin viață norocul ne-a adunat la cumpăna dintre ani nu știam

ieri adunam frânturi deghizate-n întreg ideal ce nu părea a fi atins niciodată interioru-mi predispus la pesimism istorisea într-o tăcere nedescrisă ironicul monolog devastator iertat dincolo de

este târziu sau poate e prea devreme ecuația celor două suflete de până mai ieri excluse dintr-o formulă a fericirii pământene echivalent al unei treceri line către o altă lume egală cu abandonul

aștept să mă regăsesc în cuprinsul unei cărți alături de metafora mâinilor tale Lau acum când pașii înaintează către sufletul tău agățat strâns de dorința ultimului început acceptat de

în timp ce un actor își joacă rolul viața se joacă pe ea cuprinde necuprinsul unor întâmplări ce parcă-s apărute dintre vise uneori culorile sunt pastelate alteori terne și confundabile dar

de jur împrejur atâta alb în contrast cu roșul buzelor ne privim față-n față pentru a nu mai putea vedea trecutul uneori așa de alb alteori prea roșu arar împletit o dată-n an alb și

când încerc să rescriu acest gând poposesc în brațele tainei mele ce pot să fac decât să surâd că nu, nu-s supărat pe tine deschid ușor ochii și privesc o carte ce-i drept e aceea de

în cercul nesomnului corespondentul din lungimea lui este doar la tine Lau Dragobetele trece cu sărutul tău uitat pe mine iar depărtarea mă pune la punct și virgulă cu cât mă apropii mai

aștept din nou gândul ce-mi spune că-i atât de unică Maria îi mai scriu încă o poezie și-n fiecare vers o regăsesc iubire așa cum este ea pentru mine în timp ce amândoi trăim

curând se luminează de ziuă secundarul timpului aleargă bezmetic în cealaltă emisferă la tine Laur decodează visul din călcâiul dimineții iar orele de pe cadranul alb nu ne lasă să mai

doar gândul știa de singurătatea mea în doi când nici compromisul nu mai putea rezista gândului de departe erai acolo și-n fiecare gând aici versul mă făcea să sper că vom fi mereu

ce poate fi mai trist decât depărtarea pașilor acolo unde doar gândul ajunge ca supremă modalitate de a mai gândi existenței cuvântului îi lipsește acordul presupus a fi existențial dar cui

dinspre albastru spre iubire despletim fiecare cuvânt și la capătul lui ne zâmbește dragostea așteptată cu credință în sufletele noastre ce-și doreau fericirea pe ultima turnantă a

curioasă diferența dintre a iubi și iubire stă în pragul ce nu poate fi anticipat de ghețari nepricepută culege harababura unor cuvinte dintr-o călimară debusolată de direcția de unde bate

bună dimineața iubire barca destinului fredonează ușor barcarole spre așteptarea primăverii binemeritată recompensă dinspre răsărit broderie a unui timp ce-și scrie o pagină vie bitang am fost

alte culori ale aceluiași cer acum la început de an alte trăiri ale aceluiași om acum statornicit la marea iubire așteptată mereu în pragul timpului alb alte repere ale aceleiași

curând vei pleca pentru o vreme atât de departe iubirea mea în fiecare zi voi săruta îmbrățișarea ta uitată pe mine în cercul nostru de trăire rămas doar un segment rescriu ce doar am

e atât de seară și sunt atât de singur aici acolo suntem un întreg coborât parcă din poveștile copilăriei cu NOI iubindu-ne până la adânci bătrâneți nici nu e de mirare că fruntea ne este

presupun că am uitat scăderea arborată undeva pe catarg de ce aș încerca să pot ce nu mai pot face scenarii cuprind în pelicula mată a unui film ce pare mut cunosc un personaj mereu de