Poezie
zâmbetul sorții
1 min lectură·
Mediu
... știi ceva, destinul meu?
mi-am uitat sărutul pe tine
nu, întâmplător.
îți dăruiesc o reverență,
pentru alte zori,
prezente-n calendar
ca unică viață
cu sfială mă apropii
de coapsa unei dimineți,
și ea surâde
îi găsesc buzele roșii,
rămase-ntr-o metaforă
și plec tiptil,
în camera de oaspeți
dinspre ușa deschisă,
soarta pășește
și-i zâmbește,
poetului.
022.966
0
Deschizi ușile lăuntricului și soarta pătrunde înlăuntru, zâmbindu-i poetului care crede în destinul său.