Valeriu Mititelu

Cealaltă jumătate din viața mea-cea nevăzută-’i o groapă locuiesc mănânc mă cac și mă cheltui ca reptilele într-o groapă trag cu dinții de ea doar doar mi-oi lepăda pielea și solzii... Superbii

do este de fapt șapte drumului nu. nu e ceea ce pare... și nici hitchcock nu e când se întoarce acasă do aruncă sacoșele haina își dă foc lasă ridurile să o plimbe în lesă dincolo de

efemeridă într-un târg al tristeților mi-a fost furat curajul de a privi în ochi oamenii sunt demoni cu aureolele zaharisite în coarne rostogoliți ineluctabil de câte o întâmplare în

și încă fără adresă nici o floare nu am scris pentru tine mă înec în cuvinte nu mai calc prin biserici aud că ai fi doar mirosul agățat pe o haină te împart cu o vorbă de cinci ani și ceva

căci se întâmplă o vreme când e mai bine să investești totul într-o mare plecare un glonț sau poate absența pentru LIS nu. nu poți plimba o viață poemul desculț pe

ca o băutură tutti frutti mon amour te dizolvi între acru și dulce e aici o femeie intră și iese prin vârful degetelor când vrea rotește o morișcă stricată are stări diferite femeia aceasta