căci se întâmplă

căci se întâmplă o vreme când e mai bine să investești

totul într-o mare plecare un glonț

sau poate absența

pentru LIS

nu. nu poți plimba o viață poemul desculț

pe limba despicată a unui oraș cu sufletul glacial

atârnând sub depărtări de rugină șoptit vei gusta ziua alliei amestecată într-o godetă

cu bărbile de fum (toate ale aceluiași saltimbanc-salonard)

îții vor zgâria la ureche cum că versul tău șifonează

grația externată a domnișoarelor cu monoclu.

cine mai înghite sărutul și castitatea mireselor topite în lapte?

domnule,

spânzurați-vă naibii – de cerul gurii – tristele nu mai pivotați

mirajele nu vor să îi ruineze privirea pe cordul deschis

pirueta nebunului sperie timpul acesta de sârmă

scoateți-vă din ochi tumora zăpezilor dați-le-n mă ’sa de rime

ieri e o pată de ulei pe un drum înfundat

mâine – defetismele convertite la un țărm de absint și țigări

cerul întreg încape într-un laț albastru

și azi ”da” e o negație

totdeauna indezirabil pe această relație

cui să cerșești?

prin ambuteiajul de chilipiruri – tânjită – înstrăinarea este numele bulevardului

într-o intersecție de sare și sticlă

pe respirații de tablă cine mai scrie poemul?

delirium tremens. delirium tremens… ce frumos zboară porcii!

ce frumos zboară porcii! ce frumos zboară porcii!

… ce frumos!

d

t r e m e n s

l

i

r

i

u

m,

ca într-o fugă