Trecerea

Bună seara, bine v-am găsit, să începem.
Îmi cer scuze din start pentru excesul de cuvinte dar este incomodă caseta de comentarii și nu mă pot concentra.
Încerc să-mi placă și nu e greu. Poezia începe cu dereglări senzoriale de parcă suntem în pragul unei crize. Dar criza trece, se dizolvă în cuvinte.
\"Din visuri lungi nu poți s-aduci toți puii rătăciți de c(r)uci\"
Te afli într-un vis chiar și pe sfîrșite și chiar dacă totul este posibil acolo este posibil în felul tău. Dar felul tău de a vedea lucrurile este sedat, vegetal pînă la apariția conflictului, a nedumeririi din vis.
Am notat doar ce mi-a plăcut, vocea constantă.
Dacă ai putea să aduci explicații (deși poezia se explică pe sine) aș fi foarte bucuros. Pentru că trăim în lumi diferite, doar dramele noastre se aseamănă.
Mulțumesc pentru atenție (sper) și o seară bună

Dragă Valentin Popescu, drama este cu mult mai profundă, este peste puterea mea de înțelegere.Despre poezioara de mai sus, a face analiza pe text este ca și cum ai vrea să oprești fulgerul din zbor și să-i analizezi urâțenia, eu cred că este
numai o trecere și atât.Lumea în care trăim este aceeași, strâmbă, urâtă, frumoasă
câteodată, depinde de unghiul din care o privim.Da încerc să scriu constant, simplu și la țintă.Nu am fost prezent, voit, la ultimele lecții despre postmodernism, iată drama!Rămân surprins de trecerea ta prin atelierul meu, oricum
voi trece și eu printre rândurile tale cât de curând-cu prietenie V.Dincă!