Două zile lungi am dres și am tot văruit odaia mare, lăsată de coc-chef cu muchii slinoase, izuri stătute, pete negrite, mucegaiuri verzite... și muci uscați în colțuri obscure. Cum dovedise el
Paul a plecat, Romel și eu am rămas – cu înfocare și arțag pășind pe calea dreaptă, sleitul viciu ațintit de snaiper cu lunetă, ce bate cu precizie la mii si mii de metri, o dată-n an greșindu-se
La retragerea lui Valentino armonia domina salonul, locuința întreagă și mințile ”socialiste” istovite de incursiunile ”capitaliste”. Eu omoram zile în biblioteca, citind istoria Romei (O
Am zburat spre patrie prin același București, ca apoi să urc în aceeași rutieră de Chișinău – mereu și oriunde cu masca pe nas.
La Bârlad, în pauza de masă, am intrat la veceu fără mască, măcar
La un început de septembrie, într-o zi nourată, un microbuz negru, de marca Mercedes, a părăsit peronul gării centrale Chișinău, cu direcția sud-vest. Salonul – ca nou curat, cu vreo 20 de scaune
Tot scriind vrute și nevrute, am ajuns și la noi, mai bine zis – la anii de aventuri copilărești, ce nu se repetă, nici de cale întoarsă nu profită. Pe atunci, acele timpuri se arătau
În următoarea vară teteia s-a apucat de verandă – o costrucție suplimentară la casă, de mare folos, tare la modă în acei ani. Prispa, mereu răzmuiată de ploi și omături,
După sfântul Vasile, pulsul petrecaniilor se mai menținea o săptămână-două, apoi bătea în scădere, mai ales când omătul se topea și altul în loc nu cădea.
Drumurile înglodate, împreunate cu zile
”Banul este ochiul dracului”, glăsuiește vechea zicală, spusă de un pățit cu numele pierdut în negura uitării.
Câștigurile de iarnă, dobândite fără mari eforturi de pe urma urăturilor, îndemnau
După înălțarea antenei a venit întâi septembrie, prima zi de învățătură a fratelui mai mare. Afară încă nu se luminase. Mama, care poate nici nu dormise
În următoarea vară am plecat iar la Moldova. Iar m-a întâlnit feciorul, cu zâmbet și brațe larg-larg deschise.
Încă din timp deciserăm noi, în pagini și
Odată, la un început de aprilie, s-a petrecut o istorie neordinară. În oraș era urât, incomod, obositor... Am plecat la sud, la o apă mare, la pescuit– cu carne murată, lemne de foc,
Într-o zi de toamnă, departe de linia frontului, la gară la Iargara s-a oprit un eșalon. De pe vagoanele deschise, drept pe pământ se descărcau mașini motorizate, de care mulți auzeau dar puțini
Alte însemnate peripeții în vara ceia nu s-au mai petrecut. În luna august mama deja avea cumpărate atributele de școală. Învățătoarea ne făcuse o vizită acasă, mă înregistrase în caietul ei,
La un mijloc de primăvară, într-o blândă zi de aprilie, zburat-am eu la București. La Otopeni, am urcat într-o rutieră de a noastră, cu încă rătăciți ca mine, adunați și ei cine știe de
După cum s-a înregistrat mai sus, la început de brigadirie tata s-a făcut cu transport personal. Motocicleta, la care el visa mai demult, s-a dovedit a fi de mare trebuință la gospodărie. Cu dânsa
Acest epizod prinse rădăcini după slăvita adunare sătească, la care-și ținuse discursul Clemența, înainte de plecarea ei la învățătură. În prumul rând, cărmuirea a dezlegat întrebarea cu
Sudul basarabean mereu a fost important prin fertilu-i cernoziom. În verile bune, noi între primii ne înfruptam cu ale lui daruri. Garduri, haturi și hotare nu aveau cum baricada pârlazul
După istoria căruței cumpenele s-au păzit de noi o vreme îndelungată. Așteptata vară nu se mai arăta ca cele din urmă, nici noi nu mai dispuneam de ocaziile anilor trecuți. Viziunile zilnice sufereau
Odată, la un început de vară, am plecat la nord. Scopul ieșirii era să-i fac fratelui mai mare o vizită neplănuită, și nu numai asta. Mașina, echipată cu barcă inflabilă, cort
VD