Cote...
Cote, finturi*, licitații… și prohoade-n jar de acții. Către vara a. MMXXIII, Tolean Borogan, și el macerat în valma epocii, găsi timp de pomană și iar poposi la baștină. El
La izvor
Referitor la un anunț postat în pagină de sat basarabean Salut, Sătean cu Duh de Pământean!!! Revin la izvorul de la ferma veche... că mă ia teama să nu fie dat uitării. Astă postare va fi
Macista Moldovean (din seria ”rîs cu plîns...)
(din seria ”râs cu plâns...) Într-o seară târzie, vine Jorel (tot el Gheorghe, Joric și Ghiță) acasă. Ostenit ca sarsailă.., dar și fudul în roada zilei de acțiune, cu masculinu-i simț
Purpur adamant. Cap.2 Robul și marea (fragment)
Natura non facit saltus –natura nu face salturi După crunta răfuială a gelosului Magnat, robul fugar, inconștient... cu un picior în groapă, răpit din închisoare, pe înguste drumuri milenare a fost
Pomană de boschet (Timpuri și destine. Vol. 2, cap.11)
La Paște am fost la Tony. Am pocnit ouă, am flendurit bunătăți, am băut cafea, apă minerală… Am zis bodaproste și am promis chiperi umpluți, la Blajini. – Cu ce-i faci? – întrebă un
Respeta el mar, valenton!!! Respectă marea, viteazule!!! (Timpuri și destine. vol.2, cap. 9)
La a mea sosire din Moldova, Torontul și Costa de Valentia se mai căleau în jarul ultimei luni a verii spaniole (septembrie). Tipica lenevie sezonieră, la tot pasul marcată pe
Catia-Caterina (Timpuri și destine. Cap. 8)
De când încă se ținea minte, Catia se știa de cuminte, harnică, ascultătoare... nu fără ghidușii și secrete ale ei, ca tot copilă cu simțuri și aptitudini sănătoase. Creștea fata în
MADAME FORTUNA
O Fortuna, velut luna statu variabilis, semper crescis aut descrescis... (Cantos Carmina Burana) În acea vinere lungită cu belșug de soare, pe când oftânda lume
America (Timpuri și destine, cap. 7)
Anii treizeci în Europa s-au manifestat cu avânt industrial, dar nu pretutindeni. Ca parte componentă a României, Basarabia nu avea nevoie de mașinărie, oricum fiind bună de lapte. Neculai pe
Mocanii (Timpuri și destine - cap. 6)
Domnișoara remarcată în ultimul dialog, într-adevăr era fată a lui Neculai. O chema Catea, Cătișoara, Ecaterina, Caterina... numai nu Catița sau Catrina. În acea priitoare duminică de joc, ea cu
Pacea (frântură din "Timpuri și destine", cap. 5)
S-a sfârșit al doilea război mondial. Mii de orașe și sate au rămas în ruine... Sufereau țări, continente... din greu sufla marea Uniune. Suferea și Basarabia – asuprită de regimuri, sărăcită,
Plugarii
Timpuri și destine Yrelav Descrierea CIP a Camerei Naționale a Cărții din Republica Moldova. Yrelav. Timpuri și destine: Roman / Yrelav. – Chișinău : S. n., 2018 (F.E.-P.
Turte cu amor
Cam așa s-ar intitula următoarea istorioară, nemijlocit legată de inițierea propriilor mele determinări în calitate de Ego. Încă mic cum eram pe atunci, știam toți mahalagiii noștri, la
Timpuri și destine (Vol. 2)
Am zburat spre patrie prin același București, ca apoi să urc în aceeași rutieră de Chișinău – mereu și oriunde cu masca pe nas. La Bârlad, în pauza de masă, am intrat la veceu fără mască, măcar
Timpuri și destine (Vol. 2)
Într-o zi de april, Tolean – cu bilet dus-întors la Moldova, unde șapte anișori nu-i călcase picior – a intrat pe la mine, cu ”Timpuri și destine” la subțioară, să facem o roată în câmpuri. La ce
Timpuri și destine (Vol. 2)
La retragerea lui Valentino armonia domina salonul, locuința întreagă și mințile ”socialiste” istovite de incursiunile ”capitaliste”. Eu omoram zile în biblioteca, citind istoria Romei (O
Timpuri și destine (Vol. 2)
Paul a plecat, Romel și eu am rămas – cu înfocare și arțag pășind pe calea dreaptă, sleitul viciu ațintit de snaiper cu lunetă, ce bate cu precizie la mii si mii de metri, o dată-n an greșindu-se
Timpuri și destine (Vol.2)
Două zile lungi am dres și am tot văruit odaia mare, lăsată de coc-chef cu muchii slinoase, izuri stătute, pete negrite, mucegaiuri verzite... și muci uscați în colțuri obscure. Cum dovedise el
Timpuri și destine (vol. 2)
La apusul deceniului doi al mileniului III, urâcioasa criza mondială, cu apetit de condor american, fără ghețuri sleind virtuoase economii, devora până și înfiripate sărăcii. Eu ca eu, Toni ca
Timpuri și destine (Vol.2)
Anatol Borogan (nu o dată pomenit pe lângă Toni Montana) – în popor Tolea, Tolean și Tolică – nu în zadar purta familie de sat. Se născuse primăvara, cu omăt întârziat afară
Timpuri și destine (Vol.2)
La un început de septembrie, într-o zi nourată, un microbuz negru, de marca Mercedes, a părăsit peronul gării centrale Chișinău, cu direcția sud-vest. Salonul – ca nou curat, cu vreo 20 de scaune
Timpuri și destine
La un mijloc de primăvară, într-o blândă zi de aprilie, zburat-am eu la București. La Otopeni, am urcat într-o rutieră de a noastră, cu încă rătăciți ca mine, adunați și ei cine știe de
Timpuri și destine
Odată, la un început de vară, am plecat la nord. Scopul ieșirii era să-i fac fratelui mai mare o vizită neplănuită, și nu numai asta. Mașina, echipată cu barcă inflabilă, cort
Timpuri și destine
Înainte de întoarcerea la Valentia, încă lucrând la rafinărie, dureri serioase în auzul drept (apărute din nimic) m-au obligat să mă adresez la medic. După un curs antibiotic,
