Macista Moldovean (din seria ”rîs cu plîns...)

(din seria ”râs cu plâns...) Într-o seară târzie, vine Jorel (tot el Gheorghe, Joric și Ghiță) acasă. Ostenit ca sarsailă.., dar și fudul în roada zilei de acțiune, cu masculinu-i simț zgăibărat pe o creastă de Himalaiya. Bate el în ușa nouă-nouță, încă fără glazoc (vizor) și sonerie, dar cu o clanță cât limba de buhai --Șini-i?.. --întrebă nevasta, cu ton de fricoasă, dar și curioasă. --Eu... --Șini ”eu”?... --EUUU!!!... Soarili măti!!!... Ai uitat șini ti întrețîni???... Odată intrat în casă, Masculu se așeză la masă... --Parcă răspundea alt om, Joric. Pi crușea me di te-am cunoscut... Di s-ar odată glazocu. ca la oamini... --Da noi și sântem?... Mîini am să-l pun, azi n-am sverlo (burghiu) di 32... Și nu-ñi mai zî Jorik, timpurili nu-s așelea. A suta oară spun... Puni odatăpi masă!!!...Canfura măti!!!.. -- Acu pun, Jorele dragă... Am borș cu costiță, am și zamă di cucoș... Di cari să-ți torn? -- Păn acu nu știi, și mînîncă bărbat-to, când vini di la lucru, Șiatlău' măti?!.. A pus nevasta ardei murați, a turnat borș... -- Îi șerbinti, candila măti!.. Ursita a turnat in altă farfurie, a suflat, a mestecat... -- Îi răși, morții mă..!!! Până la urmă, a mîncat masculu. Apoi a ieșit, la balcon. nevasta trebăluind in casă. Tronc, hodoronc.., răsună brusc dinspre afară. La căteva minute --- bătăi în ușă. --Șini-i?.. Se interesă nevasta, cu vădită ispită subită. --Euuu... Dischidi odată!!!.. -- Da nu ierai la balcon?.. -- Am chicat, în chi@da măti...