Poezie
răpirea
1 min lectură·
Mediu
duhul trecutului măsoară
întunericul dintre două bătăi de inimă
una a ta
una a mea
peste nicio clipă
apare maestrul
și totul i se prosternează la picioare
sec sau poate intuitiv comandă
o cupă
își scuipă în ea lumina și iese
iar bătăile de inimă de atunci
și-au cunoscut goliciunea
tăvălugul uitării se apropie
ne hașurează umbrele apoi
începe cu frunțile până ajunge
la buricele degetelor
singurele care nu uitaseră
mirosul epidermelor întunericului transpirate
ai zice că am murit fără să
considerăm asta un verb
am fost fiecare separat absorbiți
în câte o placentă
dar legați aceluiași cordon ombilical
după o vreme ne-au zis
că ne-am născut
fără să
considerăm asta un verb
am început să fim bătuți de inimi
una a ta
una a mea
peste nicio clipă
apare ce
nimeni nu ar ști
se presupune că măduva luminii
iubirea
și oricât ne-am fi îmbrăcat
în orice ne-am fi îmbrăcat
ne stăpânea doar goliciunea
maestrul răsucește compasul
măsoară
nesfârșita circumferință
a unei lacrimi anonime
suntem și nusuntem totodată
separat absorbiți
legați aceluiași cordon ombilical
ecoul unei desprinderi din sărut
ne asurzește
001351
0