Poezie

Odă înăcritei lehamite

1 min lectură·13 iulie 2014

Mediu

să facem un cântec în doi eu și tu

în care buzele strânse nerostite reproșuri închid definitiv

mâinile să se oprească în aer convinse deja

c-ar putea să sugrume mereu mai iute decât îmbrățișa

îndoite de prea puțini Da și mult prea mulți Nu

și din ochi să ne acordăm pe măsura unui miracol tardiv

să facem noi doi eu și cu tine un dans

în care trupurile se depărtează și nu se întorc

ne uită aici doi orfani de cosmici părinți

sau tălpile să prindă rădăcini tot mai adânci

convinse că pot călca mai degrabă și chiar în avans

grumazuri decât să suporte poveri botezate ironic noroc

să facem noi doi tu și un eu din ce în ce mai precar

un poem un tablou un arc de triumf sau măcar o statuie

lehamitei nepotrivirii din lucruri de zei și din ani

pe-un sărut final să vindem Pământul și grămada inutilă de bani

să ardem de tot acest fost Noi ipocrit infatuat și bizar

și să urcăm ca un fum în ochii Domnului care nu e

001.552

Valeriu D.G. Barbu. “Odă înăcritei lehamite .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/valeriu-d-g-barbu/poezie/14052807/oda-inacritei-lehamite

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.