Cântec

(text folk) Te aștept permanent, fără niciun efort, te aștept și-ai să vii, chiar și fără motiv. Te închipui aici, mă săruți ca pe-un mort - înviez doar o clipă. Iarăși mor emotiv. Iubim - sau înnebuniți mai curând de foșnetul frunzelor ce lipsesc din păduri - sau din vina minoră a celor ce vând năluca iubirii pe-un sărut fără guri. Niște draci cu chirie, niște nervi de-mprumut, ne aruncă frecvent într-o clipă de dor - ai vrut totul mereu și ți-am dat chiar mai mult ți-am dat tot și să știi, nu mi-a fost prea ușor... și să plâng, de se poate, pentru tine frumos, totodată să fiu și cumva mai atent, cum o lacrim-aprinsă ne străpunge de jos - plânsul meu poate fi uneori indecent. Parc-am fi un adio suav și-un adio barbar, ne-ntâlnim pretutindeni, nicăieri, iar și iar. Să ne facem din asta cununiei altar? - cum iubirea e oarbă, nu ne vede măcar! Noi, în secunda boemă, sublimă, tardivă, traficanți de adii, speculanți de noroc, ne-nșelăm c-am avea de un dor maladivă ciuta de inimă într-un țarc fără loc... Vremea asta, devreme, mai mult ca târzie, ne îndeamnă să-nvingem orice orgolii, să mă iei de bărbat, de te cer de soție - despărțirile-apoi ...îmbrace-ne-n dolii. C-ai să pleci iminent, nonșalant mă anunți - cel ce pleacă voi fi, de îmi ceri, poate eu... între noi își fac jocul niște demoni cărunți, ne-amăgesc că-n iubire, niciodată-i mereu. Doi curenți vagabonzi în dansul lasciv te aștept, ne găsim, ne despart iarăși geruri, un dor este continuu, altul alternativ n-avem viză dincolo, ne lipsesc 9 ceruri. Ne trebuie poate mai multe hârtii, aprobări, martori, vreun semn cumva biblic să ne mâne ventricule-ajunse fâșii - orbi ca iubirea - facem dragoste-n public! Te aștept permanent, fără niciun efort, te aștept și-ai să vii, chiar și fără motiv. Te închipui aici, mă săruți ca pe-un mort - înviez doar o clipă. Iarăși mor ...obsesiv.