clișeu

mai multe trenuri trec prin poezii
decât prin gări mărețe sau halte nimănui
mai multe iubiri definitive afli-n versuri
dresând absențe sau patimi revolute
inflație de îngeri cu aripi din hârtie haihui
colcăie pe cerul liric ademenind ispite
iar setea de a spune tot mai multe, cui?...
întrece nimicul din mesaj crescut impetuos –
desculță, anonimă, călare sau pe jos
armata de poeți trezită-n orișicine
parcurge infinitul amenințând absurdul
sfidând zeii de serie ai acestui univers
puhav, plictisit de orice pretenție de vers
clișeu frecat cu nerv de un creion mărunt
pe-o aripă de fluture cărunt și-nfatuat
ce pe altarul artei duhul triumfalist și-a dat
poeții-s hăbăucii reinventând banalul
lustragii Morții și diavolui amanți
săraci în modestie, bogații fără șfanți
imită obsesiv un gest neterminat
și bat obrazul țărnii ce iute i-au luat