instigare la poezie

i-am bătut pe toți cei care treceau statui galbene cu pantofi iuți prin dreptul blocului am dat în ei cu bună ziua, cu flori și câte o foaie goală și un creion – de vreo două zile nu mai trece nimeni, e pustiu la poșta din capătul orașului e-o coadă ca la lapte, pe vremuri trotuarele întind o dâră de foi sute de reclamații, proteste, trimiteri în judecată și nicio poezie lumea scrie ciudat astăzi, îmi zic, și-adun de pe jos creioanele-n tălpi ca pe ținte