Maneaua dopului de bere

kierkegaard din ultimul șfanț și-a luat o bere la capătul peronului șezând pe bordură, o desface . ei i-a desfrunzit umărul îmbrățișarea mea-i promite doar ierni iminente natura devine-un tablou controrsionat – gândea el bând molcom . un ecou din viitor îi învârti dopul aruncat la doi pași, ca pe-un titirez ,,au au au bani și valoare un merțan și trei bemweie o vilă nouă la cheie și dujmani care tot moare... – fără număr și își trase și un hamăr și gagici pentru picamăr... – fără număr dar vine mascații vere... – fără număr din partea nașului o găină trăiască și să mai dee...,, . kierkegaard a greșit peronul, sticla sau femeia ecoul dă buzna cu tupeu . ar da el ecoului un bănuț să-l lase-n pace, îl ustură urechea și doar una mai are, în rest niciun pol de parale, nu știe că ecoului nu i-ar ajunge nici polii magnetici, fie ei și pe invers... . ,,bagă maestre, regele regilor spaima kierkegarzilor re major, doi doi, zece... aaaaauuuuăăăă regheton cu mulți miaș fără pardon și pentru mire mireasă și invers că nu se știe știe știe unde am rămas? Aha vine mascații vere cu controale pe avereeee și rămân cum e nasol cerșetor la porți de mol - dujmanii ar vrea-ntr-adins dar asta e doar în vis fiindcă noi e la putere cât o să mai cuuuurgă beeree,, . fluierul acarului îl trezi brusc, luă discret dopul de pe jos și-l înghiți – la autopsie s-a găsit în burta lui kierkegard un ciob dintr-un compact disc piratat firește, venit dintr-un viitor, dintr-o țară-fără-țară ... în semn de răzbunare, astăzi, pe același peron, cerșesc și cântă patriotic bossul manelosul cu trei chintale dă aur la gât și-n gură