strada Caișilor, numărul 32

pe strada Caișilor la numărul 32 îmi rămâneau mici tenișii… de trei ori pe an… pe strada Caișilor erau doar meri care făceau mere acre și holograme mișcate cu Dana, cu Mimi, cu Gugiuman, câinele cu blana în flăcări, La groapa de lut mă pupam cu Andreea de mai multe ori decât știa ea…, visam o ramă din care pictura se întinde ca o iederă revărsându-se pe strada Caișilor este colb înalt, doar carul cu boi străbate precum veșnicia până la capăt cară de la câmp rodul și spre cimitir liniștea-spirală duhul prisosind ciclului firesc pe strada Caișilor într-o zi am crescut mare, prea mare până la calea ferată până la orașul de la Dunăre până la Roma, cetatea eternă… pentru perspectiva întoarcerii a trebuit să mă deșir – procesul invers al bulgărelui de zăpadă… pe strada Caișilor nu mai este nicio stradă