Valerian Ciobanu

"Picături poetice" într-o bibliotecă Încercam să citesc romanul lui Paul Goma “Din Calidor. O copilărie basarabeană”, care este creația majoră a scriitorului propus pentru Premiul Nobel, când mă

Când aveam doar treisprezece ani, o vară de-a mea, mai mare, a dat o petrecere la care și-a invitat tinerii și fetele de vârsta măritișului. Eu încă eram mică pentru societatea lor. Și mama chiar

Toiya vroia să o vadă pe Letiția cum pălește la față, cum se rușinează sau i se face pielea de găină așa ca la unele fete, care sunt pe cale să leșine de frică. Iar ea rămase rece. Se crea impresia

- Buna dimineața! La ce te gândești frumoasa mea Letiție? Întrebarea veni ca din senin din gura Toiyei Mononoke, care și-a făcut apariția în cameră ca o pisică japoneză sau ca una siameză. - Păi,

(Fragment dintr-o proză). Japoneza cu numele Toia Mononoke i-a spus Letiției Leu că i-a plăcut peisajul din apropierea cetății de piatră. Nu este mai prejos de splendorile Japoneze: stațiunile

Letiția într-o oră de noapte, hotărî să se spovedească. Ea însuși sie, fără preot, fără niciun suflet în preajma, cum gândea ea atunci. A început cu numele ei. Mă cheamă Letiția și sunt servitoare

Toiya Mononoke când a ajuns cu Letiția în Valea Dragonului, la un izvor zis al Minunilor, care provine dintr-o fântână veche de vreo 2000 de ani, a întrebat oarecum surpinzător: - Este

Bucăți mici din "Jurnalul" meu. Din cel de la 14 noiembrie 2012, de la 16 noiembrie... La Centrul Academic Mihai Eminescu l-am văzut pe scriitorul, devenit de astă vară șef al unei filiale a

În urmă cu vreo trei zile am prezentat publicului un roman intitulat "Fulgere în tunel", editura "Grafema Libris", din Chișinău, str. București, 68. La "botezul" lui au venit scriitorii Vasile

A XXI-a În versuri despre proză La casa verde Ce nu-i la Nistru, ci undeva nu prea aevea... Prin ușa brusc deschisă O îngeriță soră mă privi în față Cu o privire „fulger”, ce îmi păru

Regele nuc. I-am spus așa doar unui singur om —- lui Ion Ahgelnici și acela de la Cobâlea, căruia odinioară ziarul "Sovietskaia Moldavia" din anii 1967 și 1969 i-a consacrat câteva pagini. La

Nume românești în peisaj nistrean: Ana dar și Elena, Gheorghe Bălan, Dionis Adăscăliței, Olga Adăscăliței, Ion Aftenie, Maria Aftenie, Olga Aftenie, Aculina Antoci, Alexandru Antoci, Timofei Antoci

Ivanii de la Dubăsarii Vechi Personajele date erau creionate în timpul vieții de către mai mulți scribi ai timpului/timpurilor trecut(e). Toți l-au lăudat pe Ivan, stăruindu-se să le cizeleze

Două secole furtunoase... Motivația mea pentru acest eseu istorico-publicisti este că: grație acestui portal românesc (agonia. ro) eu mi-am adunat între coperți un roman nuvelistic. Grație lui

Ultima zi. Ultimul sunet în școli, în gimnazii, licee. Mă grăbesc de la Dubăsarii Vechi spre Biblioteca publică „Onisifor Ghibu” din Chișinău, strada Nicolaie Iorga. Părăsesc grăbit satul de pe

Căutând să clarific unele lucruri întâmplător sau nu am ajuns la Nistru mai la vale de Vadul lui Vodă, ori mai bine zis la Dubăsarii Vechi despre care aflasem deja că "...conform documentelor de

Florile de trandafir - de-ar fi ale iubirii, nu ar fi născute, ca și noi - din lutul iubiri... Ele - florile de trandafir, au ochii avizi de frumusețe, care văd dimineața senin, ceea ce, ochii

Alina e fata care-ți alină Un gând... însă nu-ți lasă inimă plină, Dacă dorești mereu să te joci cu ea. Căci, jucându-te, Riști să-i trezești ardoarea, ori dragostea ei, care poate

Colcăia sângele în mine când în bar (dac) intra ea, pentru care Playboy ar da 50 de mii ca să-i pună nudul pe-a sa copertă. Când am văzut-o nu eram sigur că inima mea a ales corect ținta

I-am dat voie inimii, I-am dat voie să-și dezlege... baierele, și eA, zănatica, m-a lăsat să mor; De dorul ei, de suferință și... de alte zeci de dureri și doruri mari, pe care ea nu le-a

Sărbătoarea Paștelui era aproape și eu după tentativa de a citi romanul „Turnătorul de medalii”, 2008, în care autorul Anatol Moraru, lector universitar, prozator ne arată nu cum Isus știuse

Într-o zi, citindu-l pe Stănescu, Mi-am imaginat că... ...dacă l-aș prinde imaginar sau virtual și i-aș săruta talpa piciorului său, de poet mare, Poate va schiopăta puțin după aceea, de teamă

(Jurnal de Chișinău. 21 martie 2012) Din autogara de Nord cineva pleca spre Briceni, Soroca, Edineț și Moscova. Unii la muncă, alții, poate, acasă. Printre figuranții care se agitau și vorbeau nu

În unele diminețe Nu duc în brațe lemne grele, Dar pe-o copilă ași duce-o. Nu am prea multe zile bune, Nu zbor în ceruri și nici nu cad... În jos fără de viață. Sunt pur și simplu –