Haiku

Mi-au plăcut toate patru, în special ultima, prin efectul ei auditiv.

primul poem, desi foarte frumos, parca nu este in spiritul haiku (a se evita verbele)
al doilea poem rupe canonul 5-7-5 este 4-7-4, dar de asemenea foarte frumos
al treilea - bine conturat - sufera prin metafora evidenta si versul 1 are 4 silabe ar al doilea 8
remarcat si de Liviu Nanu, ultimul poem este in spiritul haiku si excelent
eu, as fi spus:
linistea noptii
doar bastonul orbului
in asfalt ecou
s-ar evita si verbul - dar oricum fulguratiile de idei au spirit haiku
cu drag,

nu-s de acord cu haiku-urile
pentru ca nu intotdeauna autorul
poate sa definitiveze imaginea
in cateva cuvinte
si-n plus
de ce atat de static?
circumscriu la parerea lui liviu nanu
ar fi iesit ceva frumos
dintr-o imagine
ca cea a ultimului mic poem
cu orbul
stiu, e nevoie de mai intai de un exercitiu de concenrare a ideii
si apoi de haiku
cu prietenie.

valeria,
ai scris patru micropoeme minunate, chiar dacă ai mers pe linia haiku-
ca cititor nu mă interesează forma și numărul silabelor, ci mesajul, adică ceea ce vrea să spună și să surprindă autorul în acele câteva cuvinte concentrate.
pentru o repetriție în gând rețin

\"liniștea nopții -
doar bastonul orbului
lovind asfaltul\"

cu sinceritate,
teodor dume,