A fost odată

Stă singuratică-n pustiu Floarea de trandafir uitată De timpul care curge viu Ca într-un basm cu-„a fost odată”. Și își ridică sus spre cer Petalele cu-aromă dulce Și-n viața plină de mister, Nu știe clipa ce-i aduce. Poate un altfel de zenit Sau poate un alt mod de viață, Din nava care a sosit Vor curge râuri de dulceață. Dar el nu va putea gusta Pentru că rădăcina-i crudă Nu-l va mai ține, va pleca Pe un alt val, pe-o altă undă. Și-o altă floare în pustiu Va fi sădită-apoi uitată Și timpul iar va curge viu Ca într-un basm cu-„a fost odată”.