Durerea lacrimii

Acolo unde cerul sărută marea Te caută și acum sufletul meu, Am înțeles încă demult chemarea Spre înălțimi, dar este foarte greu. Acolo unde zarea cea albastră Sărută marea înaintea noastră Te caută și acum inima mea Dar nu o vezi și e păcat de ea. Doar pescărușii-n taină mi-au răspuns Când se-nchinau splendidului apus Dar tu erai și orb și surd la toate, Plecat-au sufletul și inima departe. Au rătăcit în fiecare an luptând Să stingă durerea lacrimii curgând La amintirea ta ce nu mai vrea să plece, N-au observat că timpul trece, rece. Nu ține seama că nu mi-am împlinit Menirea pe pământ și e cumplit Să trec prin viață rătăcind mereu Cu sufletul aprins de dorul tău. Le-am poruncit în disperarea mea Să uite și să piardă amintirea ta, Dar sufletul și inima preapline Au refuzat ca să te pierd din mine.