Indiferență

M-ai înviat spre-a mă ucide iar, Minciuna, lașitatea sunt crezul tău în viață, Dac-ai primi doar dragoste în dar Tot n-ai avea puterea să mă privești în față. Te-ascunzi în dosul miciunilor senin Iei doar lașitatea punându-ți-o drept scut În loc de dragoste, reverși venin Și tot ce dai, dai doar cu împrumut. Nu știi să dăruiești nimic curat, Te-nvălui doar în fumul plăcerii efemere, Iei de la toți tot ceea ce-au de dat Și lași în schimb doar lacrimi și multă durere. În suflet ești o plagă sângerândă, Nu ți-a rămas nici umbră de credință, Arunci doar cu noroi în lumea blândă Și te-ncununi cu lauri aduși de suferință. Tu te-ai gândit vreodată că-n lunga veșnicie Te-or urmări atâtea suflete strigând Că le-ai luat iubirea lăsând în sărăcie Crez, bunătate, stimă și mulți ochi lăcrimând? De ce să te gândești când crezul tău în viață Sunt doar mândria, lașitatea și minciuna, Nu ai curajul să mă privești în față, Dar nu-i nimic, de-acum îmi e totuna.