Jurnal
Dorință
1 min lectură·
Mediu
Mi-ar plăcea să plutesc ca fulgii moi
Ce cad ușor pe tot ce ne-nconjoară
Aș vrea să simt căldura dintre noi
Ca raza strălucind în primăvară.
Aș vrea să mă mai mângâi în cuvinte,
La fel de blânde, ca zăpada-n zbor,
La fel de pure să-mi rămână-n minte,
Să mă-nsoțeasca într-un somn ușor.
Și îmi doresc tot timpul trăinicie
În dragoste și-n visele-mi rebele
Și cred de-asemenea în veșnicie,
Dar nu mai sper că am s-ajung la stele.
Mă mulțumesc să le privesc în noapte
Și cu-un surâs pe buze îmi doresc
O mângâiere și câteva șoapte,
Să simt că n-am murit, că mai trăiesc.
024118
0
Primul vers al poezie este foarte frumos. Cine nu si-ar dori acest lucru. Imi plac comparatiile din primele doua strofe. Sunt foarte inspirate. \"Dar nu mai sper ca am s-ajung la stele.\" De ce Valeria? Gandeste-te ca totul este posibil si poate candva...chiar daca numai simbolic, ai sa ajungi in sfarsit la stele. Si inca ceva, intotdeauna vei simti ca traiesti din plin, ca nu ai murit, daca iubesti. Asta e parerea mea. Foarte reusita poezia ta, Valeria. Mai trec. Mai treci si tu pe la mine. Am aici mai multe poezii...
Cu drag si prietenie, Daniel.