Să lași iubirea

Când te privesc, lumini din ochii tăi M-aruncă pentru-o clipă-n disperare Și îmi doresc să nu cred că sunt răi, Dar, tu privești mereu în depărtare. Ce soi de-amintiri te-nlănțuie-n tăcere, Te tulbură și te abat din drum? De ce nu poți cu-o simplă mângâiere Să le alungi, să le prefaci în scrum? Eliberează-ți sufletul de toate Să poți primi de-a pururi doar iubire, Să poți simți în fiecare noapte Că viața nu e simplă amăgire. Iar dimineața tu sa te trezești C-un zâmbet tandru luminându-ți fața Și cu căldură-n ochi tu să topești Din aisbergul din suflet, toată gheața. Să lași iubirea să-ți pătrundă-n minte Și niciodată să nu mai dispară, Să fii mai bun de-acuma înainte, Să nu urăști, căci ura te omoară!