Caut lumina

Plouă din cer și din sufletul meu, Ploaia insistă. Nimic nu mai am și nu mai sunt eu, Nimic nu există. O lume vulgară a luat totul cu ea, Mizeria persistă. Și plouă, și-i ger în inima mea, Viața mi-e tristă. Și-mi bate din nou ploaia-n geam când adorm Ar vrea să-i deschid ca să-mi splele păcatul Am visat cu ochii deschiși și în somn Cum aș putea atinge înaltul. Dar ploaia a-ncetat în frigul de-afară Și-a rămas doar gerul din trupul meu greu Cum aș putea să fac să răsară Din nou lumina în sufletul meu?